Sunday, December 11, 2011

După asediu

          Am trecut printr-o perioada infernală, despre care mi-e greu să scriu. În tot acest timp copiii mei au fost "tehnic" orfani de mamă şi s-au petrecut în căminul nostru multe lucruri total diferite de scenariul educaţiei şi parentingului perfect de care eram atât de ataşată (prinde bine la umilinţă :). Din această cauză relaţiile dintre copii s-au deteriorat considerabil comparativ cu perioada de dinaintea "îmbolnăvirii" mele (am sarcini dificile, ca nişte adevărate boli). Constat cât de mult contează ca cineva să le vorbească zilnic. Aşa cum noi, cei mari, suntem îmbărbătaţi şi prindem putere sufletească după ce citim sau auzim cuvinte de folos, aşa şi copiii a nevoie permanentă de întărire prin cuvânt. Le prinde foarte bine ca cineva să-i ajute să înţeleagă altfel o situaţie concretă cu care ei se confruntă, ca pe un mic război duhovnicesc. Din nefericire nu am tot timpul disponibilitatea de a transforma îndemnurile abstracte de prin predici în discuţii gen consiliere psihologica ...
         În ce priveşte curăţenia, ar trebui să procedez cam ca Mary Poppins :)

10 comments:

  1. Mă bucur mult că ai revenit şi mă bucur că te simţi mai bine!
    Sfinţii Doctori fără de arginţi să-ţi dăruiască sănătate deplină, iar Buna noastră Maică să-ţi ajute în purtarea sarcinii şi în rostuirea copilaşilor!
    Doamne ajută!

    ReplyDelete
  2. Ma bucur ca ati revenit. Dumnezeu sa va ocroteasca in continuare!

    ReplyDelete
  3. Bine ati revenit, slava Domnului!

    ReplyDelete
  4. Draga Ecaterina, am fost convinsa ca motivul lipsei tale de pe blog a fost legat de sarcina. In primele luni de sarcina am fost si eu mai mult de decor prin casa pentru copii: mai mult am stat in pat, abia ma tineam pe picioare, de dat mancare nu prea puteam, mancau ce apucau si cand apucau (cand avea sotul timp sa treaca pe acasa), de citit cu ele sau de facut curatenie, nici nu se putea vorbi. Ma doare foarte mult faptul ca nu am sarcini normale, care sa nu ma rapeasca de langa copiii mei si uneori nu inteleg de ce se intampla asa. Acum, ca am trecut de perioada dificila din punctul asta de vedere, a inceput cea in care deja abia respir din cauza copilului, cand nu dorm noaptea, cand ma doare spatele continuu si ma duc la baie f des, dar macar pot sa gatesc cate ceva pt copii si sa mai intretin cat de cat curatenia. E incurajant pentru mine sa aflu ca desi ai atatea probleme in sarcina, indraznesti mereu. :)
    Eu acum, la a patra sarcina, aproape simt ca nu mai pot...

    ReplyDelete
  5. deci sunteti bine acum si dvs si copilul?

    Maica Domnului sa va aiba in paza!

    cam multa magie in fragmentul de film ...

    ReplyDelete
  6. Ma bucur mult ca ati scris, si ca sunteti relativ bine. Va imbratisez.Mihaela

    ReplyDelete
  7. Ma bucur ca sunteti bine, am mai intrat pe blog sa aflu noutati si speram sa fiti bine. Va multumesc si pentru cuvant, e greu de explicat de ce, dar mi-a dat nadejde. Doamne ajuta!

    ReplyDelete
  8. Ma bucur ca a trecut perioada"furtunoasa"! In cate sapt sunteti graviduta?
    Eu am 11 sapt cu bebe 2...si ma astept in clipa in clipa sa inceeapa asediul si la mine:) pt ca la prima sarcina am avut un asediu de vreo 3 sapt bune!
    Sanatate si copil sanatos sa fie! iar restul pruncilor sa aiba rabdarica, ca isi revine mami incet incet! Doamne ajuta-ne!mirela

    ReplyDelete
  9. Ce bine ca ati revenit!Mi-ati lipsit mult ,Slava Domnului ca ne scrieti iar!Sanatate multa,Dumnezeu sa va ocroteasca si sarbatori sfinte cu bucurie!

    ReplyDelete
  10. Multa putere si incredere in Cel de Sus!
    Dumnezeu sa va binecuvanteze!
    Sunteti o mama eroina!

    Gabriela

    ReplyDelete