Asa...

 se mananca sfecla fiarta la abur, daca vrei sa ai limba roz si sa faci pipi roz 😄

O recomandare...

... de lectura duhovniceasca: pe site-ul Doxologia a inceput sa isi publice scrierile o prietena de-a mea, un adevarat artist al cuvantului, o persoana sensibila la adierile line cu care Domnul atinge faptura si atenta la intelesul ascuns al lucrurilor: Maria Tudor (puteti cauta si alte articole ale autoarei, de aceea i-am dat numele) 

Primit...

... pe messenger mai demult de la pr meu si ma simteam datoare sa o marturisesc si eu, sub forma de capturi de ecran:

Am terminat...

...o vestuta pt Ghe, inceputa nu mai tin minte de cand

Tip...

...aflat tarziu in viata, dupa ce am manuit gresit toti saculetii de legume care mi-au trecut prin mana si m-au taiat la mana firele alea sintetice, o batrana m-a invatat sa separ o sfecla si sa tin de ea ca de un maner😉

Daca...

...intri in taina cununiei si iti dedici viata lucrarii mantuirii prin nastere si crestere de prunci, mai devreme sau mai tarziu (pe masura ce ti se profileaza o familie tot mai numeroasa) vei intampina ispita de a regreta calea aleasa si a cârti, fiindca lumea din jur merge in cu totul alta directie. 

Cand ai multi copii, pe langa greutatile implicite acestui stil de viata incompatibil cu comoditatea, poti simti apasarea dezaprobarii venite din partea cunoscutilor si chiar a rudelor. Ca sa mergi mai departe trebuie sa te separi launtric, sa renunti la o legatura profunda cu ei, iar acest lucru nu se face fara durere. 

O alta capcana este aceea de a suspina dupa avantajele pe care le-ai fi avut daca anii petrecuti pe langa cei mici i-ai fi dedicat carierei: un venit mai consistent, satisfactii profesionale si un dram de respect in plus de la oameni. Lasi in urma toate acestea cand vrei sa fii libera sa spui "da" oricarei vieti noi care s-ar mai infiripa in pantecele tau. 

Frustrari se mai pot aduna in tine pe orice tema, fiindca acolo unde sunt copii multi si nu este ajutor din afara, este si multa jertfire de sine si taiere a voii: timpul liber, cochetariile desarte, taclalele cu prietenele, plimbarile linistite dispar de la sine daca vrei sa iti iei datoria in serios. Nici chiar somnul sau mancarea nu au nimic din tihna omului obisnuit. 

Ca intarire in astfel de momente si ca asigurare ca va veni o vreme cand totul va fi bine, as  indemna la intelegerea acestor renuntari prin prisma schimbului de replici intre Mântuitorul si sf Apostol Petru:

28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. 29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, 30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.

Am gasit...

... in marele talcioc al internetului un citat pretios, pe care l-am inteles mai intai nemultumita fiind si judecand pe altii. 

In tinerete, atunci cand eram coplesita si nu ma descurcam, insistam rugandu-l pe sotul meu sa ma ajute, dar el intarzia sa dea curs cererilor mele. Chiar si atunci cand in sfarsit accepta sa preia din treburile casnice, o facea cu atata aversiune si aratandu-mi atata ostilitate incat nu ma mai putea bucura indeplinirea sarcinilor respective.

Incercand sa convertesc experienta asta neplacuta in ceva util, am sa am inceput sa reflectez asupra cartirii cu care faceam si eu la randul meu faptele pe care intelegeam ca le vrea si le randuieste Dumnezeu pentru mine.

Pentru mai multa smerenie, ma pot prihani cugetand la cat de putina a fost dragostea cu care am acceptat crucea nasterii de prunci. Cat timp am privit totul ca pe o corvoada nesuferita, putin folos duhovnicesc am avut din savarsirea cu dezgust a indatoririlor materne. Tot ce nu a fost transformat intr-o ofranda a iubirii se va cerne din sita mantuirii.