Am reusit...

...sa trecem azi si pe la parintele Grigorie Decapolitul. Desi eram ff obositi, am inclus si Bistrita in program, fiindca au plans baietii mici: aveau neaparat de lasat niste scrisorici la racla. Sfantul Grigorie e Mos Craciunul nostru si nu e de glumit cu mesajele scrise ale prichindeilor catre el😊
Eu ziceam ca decat ne inchinam din curte si plecam, dar am fost miluiti (fara sa cerem macar) cu o intrare imediata in fata. Desi m-am rusinat si umilit fata de cei ce stateau la rand, nu am putut refuza oferta.

Ne-am propus...

...sa plecam la manastire sa ne spovedim. Imi pare rau ca nu am timp sa detaliez toate incurcaturile aparute spontan si toata delasarea generala, dar cert e ca stabilisem ora plecarii 14.00 si am pornit de fapt la drum la 17.00.

Suna cunoscut pentru mamele cu multi copii (fie ei si majori, dar indragostiti sau demotivati)? Stiu sigur ca nu sunt singura femeie-melc 😊 si am consemnat detaliul acesta ca sa se simta mai bine si suratele mele nostalgice dupa vremurile in care erau tinere, sprintare, mai libere si foarte punctuale.

Ma gandeam...

...sa fac cu copiii ceva gen "lady lent", dar nu imi place sa rupem picioare😊 de babute cumsecade, asa ca mai bine vom desena o floare careia ii vom colora progresiv petalele (fiecare saptamana cate una) ca sa vizualizeze ei cum trece timpul pana la Craciun. Mi-ar placea ca in fiecare saptamana sa vorbim (fara sa ii sufoc prea tare) despre cate o virtute, dar s-ar prea putea ca asta sa ramana in stadiul de proiect din cauza lipsei mele de consecventa.

De sf Grigorie Palama...

...am iesit la magazin in cautare de haine groase. Spre bucuria mea, am intalnit un grup de maici impreuna cu duhovnicul lor. Am luat binecuvantare si am ramas putin de vorba. Mi-a placut mult faptul ca venisera sa faca ultimele cumparaturi en gros inainte de post, pentru a nu fi nevoite sa mai iasa de la chilie pana la Craciun si sa isi vada mai mult de cele sufletesti.

Intotdeauna mi-am dorit ca si noi, chiar daca suntem o familie de mireni, sa fim mai adunati in aceasta perioada, sa reducem la maxim grijile lumesti pentru a avea timp si energie sa facem curat in casa sufletului.
Nu toti copiii mei colaboreaza la fel de bine in directia asta. Greu se desprind de fb si de ytb. De cateva ori pe zi confisc telefoane, doar, doar, instaurand o liniste a simturilor dinspre exterior spre interior se va linisti putin si tornada adolescentei. Macar nu dam atata apa la moara patimilor, chiar daca sunt vii si lucratoare.

Adanc inradacinata...

...in mentalitatea barbatilor din zona in care locuiesc este ideea ca a-ti ajuta sotia la treburile casnice este oarecum degradant. Nu toti recunosc acest lucru, dar dau indicii ca nu vor sa se implice sau vorbesc cu dispret despre activitatile de rutina din viata familiala.

Intr-adevar, femeia a fost conceputa ca ajutor al barbatului si nu se cuvine sa ii ceara lui sa graviteze cu totul in jurul problemelor casnice marunte. Dar pe ea cine o ajuta cand e depasita de probleme? Femeia e puternica, ea se descurca, dar poti sa te consideri om de omenie cand ai o casa plina de copii si tu esti activ decat online cat esti acasa? Ai grija ca familia ta pe care o numesti crestina sa nu semene mai mult a ginta matriarhala...

Alta cutuma regionala (sau poate mai extinsa decat cred) este conceptia ca daca te invita prietenii undeva si tu intrebi sotia ce program aveti sau daca are nevoie de tine (gest absolut firesc fata de un om cu care esti angajat in multiple responsabilitati comune), nu esti "man enough".

Tot din spectrul invataturilor stricatoare de suflet care paraziteaza barbatul crestin este aceea ca este rusinos sa recunoasca in fata femeii ca a gresit ceva: el trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant, chiar daca este un fenomen abuziv. Inselarea este ca facand asta nu va fi nici mai puternic, nici mai respectat, ci isi va etala doar slabiciunea duhovniceasca.

Puterea este gresit inteleasa ca fiind marcata de capacitatea de a domina fizic. In antiteza cu viziunea crestina in care stapanirea de sine este adevaratul ascendent al barbatului desavarsit, regulile masculinitatii de maidan cultiva vulgaritatea, badarania si agresiunea.

Si inca ceva: femeia inteleapta isi zideste casa, iar cea nebuna o darama cu insesi mainile ei. Nu stiu cum o fi fost omenirea in acele vremuri dar luand pulsul prezentului vad ca betia, curvia, jocurile de noroc si violenta domestica se dezvolta majoritar pe linie masculina. Da, femeile fac avorturi, dar sunt convinsa ca o mare parte din motivatia pro-avort e data de atitudinea barbatului in familie.

Mamele au aceasta misiune sfanta de a rupe cercul vicios al influentei negative (fara sa submineze c pe linie paterna, fraterna sau de anturaj si a converti potentialul baietilor in virtuti si noblete sufleteasca a barbatilor de maine. Asta ar fi dorinta mea, dar rezultate concrete ale lucrarii mele nu prea vad momentan...

La lumina...

...unei lumanari clasice sau a uneia high-tech 😊 siragurile de metanii ar trebui sa zbarnaie in mainile crestinilor in posturi. Chiar si copiii mititei pricep si se pot integra in rostirea acestei simple si atotcuprinzatoare rugaciuni.

Asa arata...

..."catapeteasma" de deasupra patului nostru (spuraetajat in care noi stam la parter) pe care Ghe a conceput-o si executat-o singur.  Motivatia: "sa sa fiu mai aproape de ocrotitorul meu"

Inainte de culcare iconitele deschid alta perspectiva decat grilajul simplu de lemn care uneori ma facea sa ma simt ca in cusca😊