Daca ai...

...o familie mare, trebuie sa te duci la cumparaturi mai des, avantaj pentru amatoarele de shopping (numai sa ai cu ce 😊)
Ieri am gasit in Lidl ceva ce m-a incantat in mod deosebit: o strecuratoare XXL cu brate extensibile pe care o poti sprijini doar pe chiuveta, fara sa tii cu mana de ea. Adio dependenta de ajutorul altora, adio stropi fierbinti sariti pe mana (daca ai strecuratoare cu coada) adio scurs in doua etape fiindca strecuratoarea e prea mica, adio inconveniente date de piciorusele scurte ale sitei.
PS Nu m-a mituit nimeni sa fac reclama la asa ceva

Nasici

Aceasta...

...este o icoana pictata pentru biserica noastra in 2009, cu trei ani inainte ca Elena mea sa se nasca. A fost pictata de o pictorita evlavioasa, care a acordat atentie principiului de a picta intr-o stare sufleteasca adecvata unei lucrari sfinte. Cu sfatul parintelui Iustin Parvu, am cerut ca in icoana sa fie reprezentate, pe langa personaje din vremurile vechi, si personaje ale lumii contemporane, cu vestimentatie ca aceea a crestinilor din zilele noastre. Pictorita (pe nume Elena 😊) a avut libertate totala de alegere a felului in care sa le reprezinte.

Sotul meu spune ca recent (desi se inchina la icoana asta de multi ani, de Pogorarea Sf Duh a avut o licarire interioara) ne-a recunoscut in imagine pe mine si pe Elena, pe mine dupa felul in care imi leg la spate baticul verzuliu in ape (pe care l-am cumparat mai incoace, pe care pictorita nu m-a vazut niciodata purtandu-l si pe care cu totul intamplator l-am ales sa il port la pomenirea fetitei) si pe ea dupa pantofiorii albi pe care i-a purtat la nunta chiar inainte de diagnosticare, putini mai mari decat piciorusul ei (si care se afla printre putinele lucrusoare pe care tati le-a pastrat de la ea dupa mutarea ei la cele vesnice).

Chiar si proportia inaltimilor noastre inainte de despartire e similara cu aceea a mamei si fetitei din icoana (Elenita imi ajungea cam  pana la sold). Maica Domnului a tamaduit-o intr-adevar pe Elenita de durere si frica, dar chemarea ei in sanul Tatalui Ceresc a fost o hotarare nestramutata, de sus.

Corban...

...darul cu care as fi putut sa te ajut l-am daruit la templu. Extrapoland, ma gandesc ca orice nevointa care iti ocupa timpul in detrimentul slujirii aproapelui care depinde de tine nu este placuta lui Dumnezeu. Tot din Scriptura se intelege ca cine spune ca il iubeste pe Dumnezeu, dar isi neglijeaza semenii, mincinos este.

De asemenea actele caritabile, de inchipuita mila si dragoste crestina pe care le faci cu altii, in timp ce pe ai tai ii treci cu vederea, nu sunt semnele unei vietuiri autentice. Parintele Ioan Maximovici primise oarecand o farfurie cu prajitura preferata de la o ucenica. Cu totul altfel decat proceda de obicei, nici nu s-a atins de ea. De ce? Inainte de a pleca de acasa sotul ei gustase din prajitura iar ea ii facuse observatie sa nu se atinga de ea, ca o pastreaza pentru parinte. A fost ca o mustrare pentru indreptarea ei.

Unii crestini...

...spun "Iarta-ma!" de parca ar zice "Lasa-ma-n pace!". Nu tu intelegere a greselii, nu tu parere de rau pentru rana produsa! E o formula magica prin care scapi de bataie de cap si nu trebuie sa te sfortezi sa lucrezi in profunzime.

Vorba cuiva: decat deloc, e bine si asa😊

Am citit...

...acesta mic fragment unui barbat din biserica, incercand sa il fac sa isi inteleaga sotia. Nu am reusit. Mi s-a spus ca sunt agresiva si ca e vorba de mofturi femeiesti. E totusi un dreptar al sf Ioan Gura de Aur si m-am gandit sa il postez in speranta ca nu il vor citi numai femeile care sa descopere un gol afectiv, ci si barbati capabili de sensibilitate si delicatete in relatia conjugala. Doamne ajuta!

Ma simt datoare...

...sa notez cateva intamplari minunate la care am fost partasa indirect si care m-au incredintat inca o data ca Dumnezeu randuieste toate cu multa grija.

Acum cateva luni sotul meu a vazut un filmulet pe wapp cu niste copii din Africa stand cuminti la o coada imensa in aateptarea unui blid cu mancare. I s-a infiripat atunci in minte un gand de a ii face o bucurie Elenei ajutandu-i pe acesti copii. Cum? Pe filiera manastirii Grigoriu, care face misiune pe continentul african.

Dupa un timp a renuntat la idee. Ii parea ceva irealizabil. Mergand odata in sf munte, a visat-o pe Elenita cum era ea mica, inainte de a incepe sa vorbeasca, si cum parca il tot ruga din gesturi si priviri sa nu se lase pagubas.  A doua zi a ajuns in manastirea Grigoriu (printr-o succesiune de intalniri aranjate parca). Acolo a aflat ca parintii chiar aveau nevoie de ajutor pentru transportul unor cantitati uriase de alimente din Romania. Donatori aveau, dar trebuiau cumva sa aduca totul pe distanta mare si cu masini speciale. S-a angajat sa rezolve, desi la momentul respectiv nu avea nimic sigur, decat incredintarea ca Elena s-ar bucura de implicarea lui.

A venit in tara si a gasit oameni de bine cu care a reusit sa transporte cateva tone de alimente de baza la manastire. Jertfa noastra a fost doar oboseala si stresul sincronizarii legaturilor intre oameni. Ceea ce vreau sa consemnez este ca singurul transport mai dificil a fost cel de branza. Si nu ma pot abtine sa pun aici cateva case cu cruce din zona de unde am ridicat-o.

Zaharul, uleiul, faina nu sunt perisabile si se gaseau deja in stoc, pregatite de incarcare. Ca sa fie gata insa 700-800 kg de branza a trebuit sa asteptam ciobanii sa isi termine treaba si apoi sa imprumutam un "frig" de la cineva, ca sa nu se strice pe drum. Cand am sunat la stana sa ne interesam cand putem veni sa ridicam branza, am ramas amandoi blocati cand l-am auzit pe oier: "Parinte, pe 23mai sa veniti sa o luati." 23 mai este chiar ziua de nastere a Elenei!