Probiotice de vara

castraveti murati

apa enzimatica

Fresh air

Asta mi s-a parut cea mai potrivita expresie pentru a ilustra ceea ce a insemnat ASCOR-ul pentru noi. Sufocati de relatii cu persoane toxice, grav bolnave duhovniceste, am respirat cu nesat bucuria italnirii cu oameni care iubesc Biserica.
Desi sunt inca mici, i-am incurajat pe copii sa participe la intalniri ASCOR, ca sa vada tineri frumosi cu idealuri spirituale si sa inteleaga ca lumea nu se termina la scoala. E reconfortant sa te misti intre oameni pentru care cuvantul crucii nu e nebunie, ci e puterea lui Dumnezeu...

Deviza...

...utimei perioade este:

Lasand gluma la o parte, tactica asta e foarte eficienta cand vine vorba de suprarenale epuizate. Simt ca asta e problema mea de baza si incerc sa ma centrez pe refacerea rezervelor organismului.

Nu cred ca e vorba in primul rand de suplimente alimentare, desi am inceput sa iau din nou zilnic Ca, Mg B6, spirulina. Am luat vreo luna laptisor de matca si mi-am cumparat si o cutie de coenzima Q10 sa vad cum ma simt si cu ea. Am facut o adevarata cura cu socata si kombucha si am simtit o vadita inviorare a tonusului meu ofilit. Mai intentionez sa beau regulat ceai de busuioc fiindca am citit ca e adaptogen. As mai avea in plan si o deparazitare generala a familiei, dar nu m-am hotarat cum (in mod sigur cu produse naturiste).

Intuitia imi spune ca orice pastile as lua, nimic nu echivaleaza cu reluarea unui program de somn cat de cat normal. Ceasul meu biologic e atat de dereglat incat mi se intampla sa nu pot dormi desi sunt foarte obosita si am toate conditiile exterioare favorabile somnului. Scurtele atipeli atunci cand simt ca am nevoie (desi momentul poate parea nepotrivit in cadrul programului familiei) ma ajuta enorm.

La cumparaturi...

... cu trei iezi morocanosi

Delicatete

Am fost invitati la cineva la botez. Dupa slujba urma sa luam masa undeva, fiindca era ora pranzului si nu eram la noi in localitate. Cand am ajuns la locatia respectiva am constatat cu stupoare ca sala era mult prea neincapatoare pentru cei care erau acolo, desi se adusesera si niste mese de afara de pe terasa. Preotii care slujisera ajunsesera mai tarziu si stateau la usa cu familiile, iar gazda nu parea sa faca fata situatiei jenante. Vazand asa, am dat darul nostru si ne-am retras.

Tatal pruncului a parut chiar usurat si ne-a explicat ca se asezasera la masa multi cunoscuti nepoftiti si ca ii era greu sa le atraga atentia ca nu i-a invitat la masa. Am fost chiar bucuroasa sa fim de partea lui intr-un moment dificil si sa il ajutam sa iasa bine fata de cei mai putin apropiati, dornici poate de comentarii negative la adresa organizarii mesei.

Ne-a intrebat la plecare: "O sa ma puteti ierta vreodata?" Noua ca adulti nu ne-a fost greu, dar copiii cei mici au plans de necaz si chiar si Eca si Ionut au comentat nemultumiti. Ca sa o dregem am luat ceva bun de mancare de undeva de pe drum, ca nici acasa nu aveam cine stie ce pregatit.

Uneori, incercand sa fii delicat cu cei mai putin sensibili, risti sa fii lipsit de delicatete fata oameni cu bun simt. Greseala asta am facut-o si eu adesea fiindca mi-a lipsit curajul de a pune la punct pe cine trebuie. De asta am inteles prea bine ce s-a intamplat si am reusit sa trec mai usor peste eveniment atunci cand am fost eu in randul "victimelor".

Pentru arsuri...

...am auzit de tot felul de leacuri babesti. Cand am fost in spital cu Gheorghita  am aflat de la doamna doctor de salon un remediu naturist.

Povestea ca, pe cand era eleva la un liceu sanitar, a venit in satul natal intr-o vacanta. Mama dansei a rugat-o sa aprinda focul sub niste vreascuri. Pe vremea aceea foloseau gaz pentru asta. Din neatentie si-a turnat si pe mana gaz si cand a aprins focul, a luat foc si gazul de pe mana. Din reflex a scuturat mana si spunea ca i-a cazut efectiv un strat de piele jos. Imediat, mama ei a sapat o gropita, a turnat in ea apa si a acoperit toata rana cu tina aceea. Desi era stresata ca va muri de tetanos, nu a indraznit sa se opuna, fiindca nu avea alternative medicale in satucul acela.

M-am uitat si eu la mana ei. Pielea s-a vindecat miraculos.

Carucior

In uscatoria blocului nostru amarat mi-am depozitat si eu caruciorul pe care l-am cumparat cand s-a nascut Gheorghita, fiindca nu il mai foloseam in ultimul timp, iar in apartament nu e loc pentru asa ceva. Tot acolo mai avem si bicicletele mici si mai au si vecinii diverse vechituri de care nu se pot inca dispensa. Usa era inchisa cu un lacat cu cifru, care se cam deteriorase si se putea deschide daca era izbit cu putere de tocul usii.

Mizand pe faptul ca lacatul parea solid si pe interfonul care mai triaza din ciudatii care pot intra in bloc am amanat schimbarea lui. Nu se stie cum, un boschetar care s-a aciuat in zona (si pe care si eu, ca si alti vecini, l-am mai hranit si i-am mai dat cate un ban), a prins de veste ca se poate intra in uscatorie la noi.

Intr-o seara, acum cateva luni bune, iesind eu in spatele blocului sa duc gunoiul, l-am gasit pe individul cu pricina ca imi scosese caruciorul din bloc si il pusese langa usa de la intrare, cu gandul de a mai cara ce mai era de carat din lucrurile vecinilor. Reactia mea automata a fost sa il cert, sa imi iau in casa ce imi apartinea, iar a doua zi sa schimb lacatul de la gratii cu unul nou, mai mare si mai rezistent.

Abia dupa cateva zile, reflectand la ceea ce mi se intamplase, mi-au venit in minte cuvintele Mantuitorului: "...daca iti ia cineva haina, da-i si camasa..." Era clar: caruciorul acela nu mai trebuia sa fie al meu, dar nici al lui, ca prea l-am prins cu mata in sac la fix, astfel incat nu a reusit sa-si duca furtul la bun sfarsit. Asa am judecat eu, ca ar prinde mai bine unei familii cu bebelusi, decat unui homeless fara copii (si fara perspectiva apropiata de asa ceva).

Azi ma gandeam cat de greu mi-ar veni sa infaptuiesc precum urmeaza cuvantul Evangheliei partea cu camasa, adica sa dau si vreo tricicleta de-a copiilor probabil. Mai reflectez...Cred ca trebuie sa ii anunt si sa fie si ei de acord :)