Refresh

Mi-am luat de curand doua carti pe teme de parenting. Chiar daca nu rezonez intotdeauna cu ceea ce citesc, astfel de carti ma inspira  si imi prinde bine sa-mi formulez chiar si opinii in antiteza cu ideile expuse de autor si sa-mi definesc mai clar pozitia. Prima carte sper sa ma introduca in universul misterios al baietilor si sa ma initieze intr-ale comunicarii pe frecvente masculine. A doua nu cred ca va face posibila eradicarea rivalitatii intre frati, dar macar ma va ajuta sa ma debarasez de reactii inutile si sa-mi inteleg limitele in incercarile de a aduce armonia intre copii.

Cand ma biruieste delasarea ma gandesc ca in orice profesie respectabila se investeste in perfectionarea angajatilor. Pentru a se obtine cresterea eficientei serviciilor prestate sau a randamentului economic oamenii sunt trimisi la conferinte, schimburi de experienta si cursuri de supraspecializare. De ce nu ar fi la fel si cu "meseria de parinte"? In perioadele de sanatate sufleteasca gandurile mele se centreaza pe educatia copiilor mei si incerc sa-mi slefuiesc comportamentul ca sa-i odihnesc si sa-i hranesc si sufleteste (sau macar sa nu-i ranesc...)

Mult ajuta rugaciunea, dar fara strategii bine gandite nu stiu cum ar putea merge bine treburile intr-o familie cu multi copii. Imi place sa-mi reamintesc: chestiile bune nu se intampla pur si simplu...

Papam

pe cand faceam cunostinta cu lingurita

un bebe aproximativ gluten free :)

Am inceput diversificarea de Pasti. M-am inspirat de aici
Una dintre ciudateniile preferintelor culinare ale lui Gheorghita este galbenusul crud. Refuza si scuipa piureul de legume in care amestec un galbenus fiert. Acelasi piure + galbenus crud il mananca pe nerasuflate.
O alta particularitate a felului in care l-am hranit, comparativ cu fratiorii lui, ar fi ca i-am introdus mai intai iaurtul si apoi laptele ca atare. A mancat si ghee si untura si ulei de masline.
De dragul probioticelor i-am dat cand si cand cantitati infinitezimale :) de bors crud.
Dupa toate astea are scaune perfect normale.
Are 6 dinti de la 5 luni. In rest e un bebelus obisnuit.

Reciproc

Ritmul in care se misca lucrurile in jurul nostru e dictat de tipologia familiei contemporane. Nefiind "blocati" de cate 10 copii proprii, oamenii isi fac timp pentru tot felul de activitati. Fiindca mergem cumva contra curentului, e destul de stresant sa incercam sa ne sincronizam cu exigentele societatii moderne.

Cine se rapoteaza la Dumnezeu in lucrarea sa pe acest pamant stie ca nu ne este ingaduit sa judecam pe aproapele. Vestea cea buna este ca omul credincios se poate baza pe faptul ca si reciproca e adevarata :), adica oricine ne judeca pentru felul in care hotaram sa urmam calea Adevarului greseste. Prin urmare nu trebuie sa ne batem capul cu carcotelile nimanui, daca propria constiinta este senina.

In alta ordine de idei, mamele cu multi copiii nu sunt un fel de guru in ale educatiei, nutritiei pediatrice sau psihologiei scolare. Daca cineva s-a hotarat sa-si nasca toti pruncii pentru Domnul nu inseamna ca si-a descoperit vocatia de mama perfecta. Nu are sens sa vanezi greseli de parenting la mamele cu numar de copii peste medie si sa declami ca nu au facut o alegere buna. Reciproc, ca mama cu multi copii nu as lua in seama nici un comentariu malitios de la cine nu are experiente similare. Sunt deschisa in ceea ce priveste sugestiile pentru o mai buna desfasurare a vietii de familie, dar am capatat cu timpul o imunitate la rautati gratuite.

 Orice om are neputintele (+ greselile, pacatele, si patimile) lui. A nu se confunda biserica biruitoare, a celor trecuti deja in randul sfintilor, cu biserica-spital la care mergem schiopatand toti cei de pe pamant.

Priveste cum mananc...

...si satura-te si tu. Cam asa mi se par incercarile parintilor de a-si distra copiii. 
Cu exceptia cazurilor in care parintii i-au obisnuit cu o joaca artificiala guvernata de adulti, copiii mici nu sufera de lipsa de imaginatie si nici de plictiseala. Daca nu-i ingradesti cu interdictii peste masura, un coltisor de gradina e suficient sa-si poata manifesta setea de explorare. Sunt de-a dreptul fascinati de universul marunt al insectelor si al ierburilor. Elementele naturale transfigurate de mintea lor creativa devin o sursa inepuizabila de joaca.

Vesela si linistita...

... pot fi astazi, desi ma latra multe ganduri potrivnice:

• fiindca Domnul ne da o nesfarsita libertate si cauta doar la inima noastra. Vietile placutilor lui ne arata ca ne putem scutura de orice tipare tipiconale care nu ni se potrivesc
• fiindca Domnul este "mintea cea intreaga a celor curati cu fecioria", deci nu avem de ce sa fim descurajati in fata duhului desfranarii care intineaza privirile copiilor nostri
• fiindca o "Aparatoare Doamna" vegheaza neamul crestinesc, acoperindu-l cu cinstitul ei omofor. Ea este mereu acolo pentru cei care isi fac timp sa-i ceara ajutorul la modul serios.
• fiindca vad si simt sprijinul sfintilor ierarhi ai bisericii. Ei risipesc norul ispitelor ce se abate asupra familiilor de preot indeosebi.
• fiindca prin spovedanie ne slobozim de povara pacatului si ne simtim sufletul usor, capabil din nou de bucurii copilaresti marunte.
  
  
  
  
  

Cand ne dezamageste cineva...

... este vina noastra fiindca nu ne-am dat seama cu cine avem de-a face:

"Nu este vina celuilalt, ci a noastra. Pentru ca noi iubim un ideal si dorim ca acel om sa-l personifice. Il admiram, insa el nu merita admiratie. Pe masura ce il cunoastem mai bine insa, intervine uzura familiaritatii. Apoi, intr-o zi, el cade de pe piedestalul pe care l-am plasat si atunci ne suparam pe el. Cu toate acestea, in principiu, el nu este vinovat pentru dezamagirea noastra. Noi suntem de vina
pentru ca l-am pus pe un piedestal cu imaginatia noastra. L-am transformat intr-un idol, l-am admirat si apoi l-am coborat... In timp ce el a fost, este si va fi ceea ce este!" (Maica Gavrilia)

Perfect de acord, mai putin cu viitorul verbului "a fi". Nu sta in puterea noastra sa anticipam aceste lucruri.

Pat nou