Cuvine-se...

"Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei"
Cat timp eu nu am fost pe picioarele mele nu ne-am mai strans ca alte dati seara la rugaciune. Nu s-au reunit nici macar ei, fara mine. Viata duhovniceasca a familiei a slabit mult. M-am bucurat totusi cand am vazut ca in afara oricaror insistente venite de la mine si-au purtat si ei cat de cat grija de sufletelele lor. Si-au alcatuit fiecare pe masura varstei cate un rudiment de pravila.

Duminica asta spre seara am reusit sa ma mobilizez, am aprins o lumanare in sfesnic si i-am chemat sa ne rugam cu totii. Am vazut pe chipurile lor ca s-au bucurat. Mai ales baietii s-au exteriorizat: Grigo a intrat in camera si a batut din palme: "Ce bineee!" iar Ionut m-a pupat pe obraz pentru noul inceput. Elenita ne-a cam deranjat zburdalnicindu-se peste masura, dar am pus-o si pe asta pe seama faptului ca era si ea vesela.

Tati era plecat din localitate. Cand a intrat pe usa noi tocmai cantam "Cuvine-se cu adevarat...". A ramas ca inmarmurit, fiindca tocmai adusese pentru cineva o icoana mare cu Maica Domnului Grabnic Ascultatoarea si parea ca noi cantam anume pentru a o primi cum se cuvine. Noi nu stiam nimic, dar asa s-au potrivit lucrurile. Ni s-a parut si noua ca o mica minune, mai ales ca in casa noastra nu mai rasunasera glasurile copiilor cantand asa ceva de vreo doua luni.

"Efecte secundare"

Unii copii isi se exprima mai bine prin joc si chiar isi vindeca anumite suferinte interioare transpunand in lumea papusilor si plusurilor conflictele din viata lor reala. Eca isi descarca nemultumirile in compuneri, fie ele cele pe care le primeste ca tema la scoala (atunci cand tema nu e trasata atat de strict isi tese povestea ei pe ideea impusa de doamna) fie scrisori catre prieteni imaginari, fie file de jurnal. Cand e vesela si in imaginatia ei totul e stralucitor si viu colorat, cand e dezamagita sau revoltata atmosfera e sufocanta si personajele sunt triste sau rautacioase.

Dintre toti copiii mei tot ea e cea mai afectata cand eu nu sunt bine. In perioada "de trista amintire" a greturilor si varsaturilor scria despre fetite bolnave de cancer, despre copii care faceau o mizerie de nedescris in camera lor sau scria la persoana intai ca din partea unei fetite orfane care avea o mama vitrega rea. De asemenea, se cunostea mica ei depresie si in rezultatele scolare (desi e foarte isteata intra in regresii semnificative daca nu sta bine emotional) si in relatiile cu doamna si colegii.

Am incercat din rasputeri, mai ales pentru ea, sa imi ies din starea aceea de rau, sa zambesc mai mult ca sa creez macar o aparenta de mai bine care sa o incurajeze. Lucram inca la capitolul imbratisari si  mangaieri, care pana nu demult ne-a fost inaccesibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ne recuperam cat mai repede, mai ales ca si eu sunt aproape restabilita.

Acesta a fost unul din "efectele secundare" ale aparitiei unui nou membru in familie. Multa lume e preocupata de felul in care primesc copiii vestea unui fratior mai mic. Avand in vedere slabiciunea care ma caracterizeaza in primele luni de sarcina, e firesc ca dupa entuziasmul initial sa apara mici nemultumiri. Am considerat insa ca nu e prioritar a fi pe placul oamenilor,  nici macar al copiilor, ci a ma preda voii lui Dumnezeu in privinta nasterii de prunci, ramanand ca Dumnezeu sa randuiasca apoi toate asa cum ne sunt de folos si noua si celorlalti copii ai nostri. 

:)

• Grigo isi alege foarte atent hainele cu care vrea sa iasa afara si e foarte greu de convins sa-si schimbe decizia. Nu dispun de prea multe haine fara pete, asa ca pe cele mai putin uzate le tin si eu pentru mers la biserica sau in vizita. Se vede treaba ca si el tot pe alea le prefera, dar pentru el evenimentele la care trebuie sa fie imbracat frumos sunt altele: iesirea la joaca sau plecarea la tara. Incerc sa negociez, dar are replici si argumente dintre cele mai haioase:

"Mami, cum sa te duci imbracat in camasa asta noua la joaca in fata blocului?!"
"Bine, bine, ma duc in spatele blocului..."

"Hei, cand iesi la tara la gratar nu iti iei helanca alba"
"Da' eu nu vreau sa ma asortez cu gratarul!!!"

• Ionut are o problema cu pozele aranjate. Nu le-a suportat niciodata. La sfarsit de clasa a patra a refuzat sa stea in grup pentru fotografia de final cu doamna invatatoare (+doamna directoare si ceilalti profesori ai clasei). A fost atat de incapatanat incat a fugit de ei si s-a ascuns. Doamna s-a suparat tare pentru aceasta iesire lipsita de respect. Acasa am incercat sa port o discutie cu el: "De ce ai fugit, draga, de doamna? I-ai si speriat pe toti, ca nu te gaseau..." "Pai daca ma urmareau?!"

Celulita

Sper sa nu se oripileze nimeni de imagini realiste ale corpului uman. Daca va stiti sensibili, nu priviti.

Amprente

Mama nu are intotdeauna raspuns la toate intrebarile copilului, nu are intotdeauna un cuvant potrivit pentru a spulbera o tulburare, dar intotdeauna are la indemana rugaciunea.

Uneori Dumnezeu ma lumineaza ce sa raspund framantarilor copiilor si imi da o putere deosebita asupra mintii lor. E o lucrare pe care as asemana-o cumva (la scara mult mai mica) cu ceea ce face duhovnicul la spovedanie: deseori ma mir si eu de discursul pe care il tin si de efectele lui in viata copiilor.

Alteori nu am nici o inspiratie. Ma simt blocata in comunicarea cu ei, desi vad clar ca au nevoie de ajutor. Punand inaintea lui Dumnezeu neputinta mea (in fond sunt copiii Lui) am observat cu bucurie in repetate randuri cum eram efectiv sustinuta in modelarea copiilor fie de catre duhovnic prin spovedanie, fie de o alta persoana straina familiei, fie ii vedeam folosindu-se de vreun pasaj citit undeva, de vreo informatie de la scoala sau pur si simplu primeau raspunsuri la intrebarile lor ascultand discutiile noastre cu prietenii.

Mai demult as fi fost geloasa ca din exterior vine asa o inraurire puternica asupra lor pe frecvente care mie imi sunt inaccesibile. Imi aduc aminte ca m-am intristat odata ca Eca a venit de la o activitate extrascolara bucuraoasa sa-mi spuna ca fructele proaspete sunt foarte sanatoase, dupa ce auzise informatia asta de la mine de sute de ori in fel de fel de forme de prezentare :) Acum insa ma bucur de transformarile pozitive si chiar nu conteaza care e sursa lor. Important e rezultatul final, cat despre sursa, n-am nici un dubiu ca e insasi Iubirea.

Cand am incetat sa ma mai consider infailibila in educatia si in formarea caracterului copiilor si am plasat aceasta grija Domnului, centrandu-ma pe relatia mea cu El, au inceput efectiv sa curga rezolvarile problemelor noastre. Cu ocazia asta am redus si din animozitatile care apar intre generatii. Nu e totul lin, dar cu rabdare am vazut netezindu-se multe asperitati de comportament si multe mentalitati gresite parasind capsorul lor. 

Din cauza dietei...

...ne ingrasam

Diastasis recti