Doici

           Dând-o de exemplu pe Sarra care şi-a alăptat pruncul la vârstă înaintată, Sf Dimitrie al Rostovului vorbeşte despre datoria mamelor de a-şi alăpta copiii:
           "Să înveţe mamele de aici că ele însele trebuie să îi alăpteze pe prunci la sânii lor. Păcat săvârşesc acele mame care, fără nici o pricină însemnată, îşi dau pruncii doicilor. De aici ia naştere un mare rău: pruncul care nu se hrăneşte cu laptele mamei sale nu va fi sănătos, sau va muri repede. Chiar dacă va trăi, va fi neputincios, pentru că laptele din alt trup nu este aşa folositor ca laptele din trupul în care s-a născut. Fiind hrănit cu laptele propriei mame, pruncul va fi sănătos, iar când va creşte va fi vânjos la trup şi ager la minte. Aşa spun şi specialiştii în ştiinţele naturii (Plinius cartea XXVIII, cap.9)


sursa

           Pruncii care sug la doică, sug împreună cu laptele lor şi bolile lor, şi deprinderile lor rele, şi obiceiurile lor. Dacă doica este bolnavă, bolnav va fi şi pruncul alăptat de ea. Dacă doica este mânioasă, răutăcioasă şi duşmănoasă, tot aşa va şi acela pe care îl alăptează ea. Dacă doica este beţivă, desfrânată şi necuviincioasă, la fel va fi şi pruncul alăptat de ea atunci când va creşte.(dar dacă doica va fi o vacă? sau o cutie?)          
          Copilaşul care nu este crescut cu laptele mamei, făcându-se mare, nu va avea pentru mama lui aceeaşi dragoste pe care o au copiii crescuţi cu laptele propriilor lor mame. Iar copiii care au puţină dragoste pentru mamele lor, puţină cinstire le şi acordă acestora din urmă.
          Fie ca animalele necuvântătoare să le ruşineze pe mamele care nu îşi hrănesc pruncii cu laptele lor: căci nici o vită, nici o fiară sălbatică nu-şi încredinţează puii altui animal; iar pruncii neamului omenesc sunt părăsiţi de propriile mame, cine ştie pentru ce?!"

Psi

           Nu pot dormi din cauza unor ţânţari! Pe fondul acesta de insomnie mă tulbură amintiri recente din care vreau să aştern aici câteva (discontinuu, aşa cum se ivesc printre gândurile mele răvăşite) ca să-mi aduc aminte să mă rog pentru copiii de pretutindeni care suferă mult din cauza insensibilităţii şi nepriceperii adulţilor din jur. Părinţii formează de pe acum clienţi fideli pentru cabinetele de psihologie şi psihiatrie.

• Soţia lui P. are din nou gastrită. Îmi şi furnizează o explicaţie pentru sănătatea ei precară: "din cauza copiilor" (aruncă fetiţei de 2 ani o privire plină de reproş, menită s-o facă să-şi simtă vina) . Cum aşa?  Păi dumneaei are 3 copii de aprox 3, 2, 1 an şi "se enervează pe ei şi se consumă". Auzi, domnule, fac prostii! Cred că nu şi-a dat seama încă ce poate şi ce nu poate un copil.
• C. îşi respinge fata atunci când aceasta vrea să o pupe, pentru ca "să devină şi ea mai independentă". Nota bene: Fetiţa are 2 ani şi două luni. Dar ce să faci, astea-s sloganele cu care se hrănesc unele mame şi uită de iubire.
• Două educatoare de la grădiniţa din zona noastră s-au certat şi una i-a tras colegei un pumn în gură. Dar sss, să nu se ştie! Cred că cel mult va fi mutată disciplinar la altă unitate. Pe mâna unor astfel de oameni ne dăm copiii.
• O prietenă este cu copilul în spital: la numai 3 luni bebe are enterocolită, e deshidratat şi i se pun perfuzii, şi asta din cauză că n-a vrut să mă asculte să nu alăpteze rigid la 3 ore (ăsta a fost sfatul pediatrului comunist în care ea are încredere). Producţia de lapte a scăzut, apoi i-a introdus biberonul. A fost în vizită la nişte rude la ţară şi de acolo l-a adus bolnav.
• O rudă de-a mea are o fetiţă de 3 ani. Fiind într-o perioadă de tranziţie între casa bunicilor de la ţară unde a crescut de la câteva zile şi casa părinţilor cu care trebuie să se acomodeze în vederea înregimentării la grădi, fata noastră face crize de plâns. Drept terapie, tataie o sperie că o lasă în pădure, iar mama o bate cu joarda ca să tacă. 
• O bunică îşi sperie nepotul, ca să nu se depărteze de ea: "În parcul ăsta sunt oameni răi care omoară copii. Pot fi chiar şi după tufişul de acolo!" Până să-l omoare oamenii răi, eu cred că-l "omoară" frica.
• Iată cum îşi bat adulţii joc de copilărie (a fost prima foto care a apărut la căutarea după cuvântul cheie kid - copil) 

  

  Credit: Free images from acobox.com

Declutter

           De la Fly lady aflăm că în procesul de ordonare a casei trebuie să ne debarasăm de lucrurile pe care le depozităm inutil în locuinţa noastră. Corect! Să luăm deci un sac menajer şi să ne plimbăm prin casă în căutarea a 27 de lucruri (ce număr!) pe care să le aruncăm. Nu avem voie să ne mai uităm înapoi, ca să nu cădem în păcatul de a recupera ceva din balast :) Apoi trebuie să luăm o cutie în care să adunăm 27 de obiecte pe care să le dăruim, apoi să ducem cutia în maşină, până nu ne răzgândim.

Credit: Free photos from acobox.com

        La punctul 2 suntem îndemnate să ne concentrăm atenţia asupra punctelor fierbinţi, zone în care se adună nimicuri, în care obişnuim să lăsăm obiectele pe care nu avem timp să le punem la loc imediat, în care suntem tentaţi să "punem bine" tot felul de lucruri pe care nu vrem să le aruncăm (dar nici nu le folosim) şi care alimentează dezordinea din încăpere.
        Privind prin casa mea am descoperit un astfel de hot spot în care am adunat de-a lungul anilor iconiţe plastifiate, cruciuliţe cu lănţişoare de calitate îndoielnică, metaniere de prost gust cu biluţe sclipitoare pe care le primesc copiii de pe la mănăstiri. Fiind neabordat de multă vreme (de lene, sau de teamă să nu greşesc) acest mic focar de dezordine s-a cam întins pe vreo 3 rafturi. Ce mă fac?
        Am elaborat o strategie de război: pe cele care sunt foarte deteriorate le voi pune într-o plasă şi le voi duce la mănăstirea de la al cărei pangar provin majoritatea kitsch-urilor. Dintre iconiţele "de buzunar" voi dărui la copilaşi mai sărăcuţi, la cei care cerşesc la biserică, la colindători, care probabil se vor închina şi se vor ruga la ele. Văd eu...De ce să le ţin degeaba în dulap? N-are rost! Şi pentru ca istoria să nu se mai repete pe viitor voi refuza "importul" de astfel de obiecte bisericeşti lucrate în bătaie de joc. Îmi cer iertare de la producătorii şi vânzătorii de cocleli dacă i-am ofensat. Nu e un atac la persoană, ci doar o critică a mărfurilor.

Somn uşor

           Somnul este o intrerupere repetitiva a starii de veghe ce corespunde intreruperii activitatii S. R. A. A. (sistemul reticulat activator ascendent) , in timpul careia functiile organismului raman controlate de structuri anatomice subiacente. Acest bioritm este reglat in mare masura de hipotalamus si glanda pineala (epifiza), prin descarcare ritmica a hormonilor secretati de aceste structuri endocrine.
           Diencefalul, situat in continuarea trunchiului cerebral, sub emisferele cerebrale, prezinta pe partea inferioară un grup de nuclei care formeaza hipotalamusul; ei sunt nuclei vegetativi cu diferite functii: reglarea stimulării şi inhibării scoarţei cerebrale, regleaza temperatura, continutul in apa al organismului, pofta de mancare, activitatea organelor sexuale, determina menifestari legate de emotii. Dintre aceştia nucleul suprachiasmatic este cel care intervine în  generarea si reglarea ritmului somn-veghe, în funcţie de semnalele nervoase primite de la retină pe calea nervului optic şi a tractului optic. Din acest nucleu, pleacă spre glanda pineală (epifiza, care se gaseste intre cele doua emisfere cerebrale) fibre nervoase care determină eliberarea unui neurohormon cu rol crucial în instalarea şi menţinerea somnului - melatonina. Acest hormon mai este produs şi la nivelul retinei, tractului digestiv la nivelul maduvei osoase, limfocitelor sau celulelor epiteliale .
           Producerea si eliberarea de melatonina e stimulata de intuneric (putem spune ca melatonina e expresia chimica a perceperii intunericului de organism) si e inhibata de lumina, mai ales de lumina albastră. Secretia de melatonina este inhibata pe timpul zilei si stimulata pe timpul noptii, crescând de la apariţia întunericului pana in jurul orelor 2-3 dimineata, de aceea se mai numeste si “hormonul somnului” sau “hormonul intunericului”. Productia de melatonina este maxima in adolescenta, apoi scade odata cu varsta.
           Interesant e ca melatonina e sintetizata si de unele plante ca orezul sau strugurii rosii folositi in producerea unor tipuri foarte populare de vin .

Credit: Free images from acobox.com

          Un nivel scazut de melatonina in organism este asociat cu numeroase afectiuni: anorexie, deficit de atentie, memorie deficitara, insomnie cronica, epilepsie, autism la copii, boala Alzheimer, boala Parkinson, ateroscleroza, cardiopatia ischemica, cancer de san, cancer de prostata (vezi şi aici) si alte forme de cancer si la persoane cu expunere prelungita la radiatii electromagnetice. Un nivel scazut de melatonina in organism induce insomnie cronica - la toate varstele - cu somn superficial si nelinistit.
         Profesorul Richard Wurtman de la Institutul din Massachuset a descoperit ceasul biologic al imbatranirii. El a demonstrat lumii stiintifice ca batranetea se datoreaza atacurilor permanente ale radicalilor liberi asupra celulelor sanatoase atunci cand glanda pineala nu mai elibereaza melatonina in cantitate suficienta. Rezultatele cercetarilor stiintifice dovedesc ca nivelul scazut de melatonina accelereaza procesul de imbatranire si sustin ipoteza functionarii melatoninei ca substanta care combate imbatranirea, prin efectul antioxidant puternic si prin intercorelarea optima a tuturor glandelor sistemului endocrin.
        Numeroase studii de laborator au demonstrat ca melatonina este un antioxidant mai puternic decat vitamina E, beta-caroten si vitamina C. Melatonina neutralizeaza radicalii liberi, stimuleaza enzimele oxidative, scade posibilitatea formarii de noi radicali liberi si creste eficienta altor antioxidanti. Melatonina este, probabil, singurul antioxidant capabil (datorita structurii lipofile melatonina difuzeaza usor in organism, trece de membranele celulare, in particular de cea neuronală si actioneaza benefic şi asupra sistemului nervos) sa patrunda in fiecare din celulele organismului, reducand astfel distrugerile provocate de radicalii liberi. Mai mult despre efectele melatoninei puteţi citi în acest articol
          Deci întunericul ne influenţează benefic sănătatea. De-asta nu-mi pare rău că mi-am luat jaluzele :)

Capcane

           Duminica trecută o prietenă mi-a împrumutat o carte interesantă despre creşterea copiilor "Copiii sunt din Rai" de Dr. John Gray. Eram la biserică şi cineva s-a indignat că accept să citesc o carte scrisă din altă perspectivă decât cea ortodoxă. Remarca m-a deranjat oarecum. M-am apărat de acuzele insinuate replicând că nu e o carte cu caracter religios, nici nu tratează subiecte dogmatice. 
         De la primele pagini ale cărţii, însă, am depistat ceva în neregulă, ceva străin de duhul bisericii adevărate: iubirea de sine şi iertarea de sine, acceptarea imperfecţiunilor proprii (ca şi când omul n-ar fi chemat la desăvârşire) sunt prezentate ca elemente definitorii ale unui psihic echilibrat. "Dacă nu sunt făcuţi de ruşine şi nu sunt pedepsiţi pentru greşelile care le fac copiii vor avea şansa de a învăţa cel mai important lucru: capacitatea de a se iubi pe ei înşişi şi de a-şi accepta imperfecţiunile... pedeapsa îi împiedică pe copii să-şi dezvolte iubirea de sine şi capacitatea de a se ierta." Eu zic că cel mai important lucru (şi cel mai greu de insuflat) este dragostea de Dumnezeu care pe toate le vede, dar care este iubire.

Credit: Free photos from acobox.com

           În cărţile bisericii se vorbeşte mai cu seamă de prihănirea de sine şi de lupta cu imperfecţiunile firii căzute. Sfântul Siluan explică foarte clar în cartea lui "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", în capitolul despre smerenie: " În primul an după ce am primit darul Sfântului Duh, îmi spuneam: "Domnul mi-a iertat păcatele. Harul dă mărturie de aceasta. De ce mai am nevoie?" Dar nu aşa trebuie să gândim. Deşi păcatele ne sunt iertate, toată viaţa trebuie să ne aducem aminte de ele şi să plângem" Ba, mai mult, suntem îndemnaţi (în rugăciunile dinainte de împărtăşire) să facem pocăinţă pentru păcate pe care nu le-am săvârşit încă, din mila lui Dumnezeu, dar pe care, în anumite împrejurări am fi în capabili să le punem în faptă.
            Nu sunt pentru a pedepsi greşelile, mai ales că greşelile copiilor sunt date de neştiinţa şi nepriceperea lor. În acest sens am găsit şi o idee frumoasă şi adevărată în carte, idee care mă face să continui lectura (atentă la micile capcane duhovniceşti): "Iertarea, dacă este acordată corect şi persistent, este un mijloc de a educa foarte eficient".

Capra şi varza

Copiii şi studiul  intensiv, iată două lucruri pe care n-am reuşit să le fac competent simultan. Doar m-am strecurat în mod superficial printre ele. Pentru perfecţionista din mine, ăsta-i cel mai mare chin: rasolul.

O moarte cumplită

          O bătrână din parohia noastră ne-a povestit ceva cutremurător. Pe vremea lui Ceauşescu, avorturile fiind interzise prin lege, erau anumite femei din sat, "mai curajoase şi mai pricepute", care făceau acest lucru. Nu se dădeau înapoi nici de la întreruperi de sarcină în lună mare. Dacă la avorturile în primul trimestru mai ţinea minciuna că în uter nu e decît o "cărnotenie" diformă, nicidecum un om, la cele în lună mare era evident că trebuie omorît un pui de om. Bineînţeles, pentru astfel de grozăvii, trebuia să apelezi la o anumită babă, mai crudă şi mai nesimţitoare decât celelalte.

Credit: Free images from acobox.com

Această babă avea obiceiul de a îngropa osemintele pruncuşorului sub ţest - acolo unde se face focul ca să se coacă pâinea - după ce le ardea, pentru ca nu cumva vreo anchetă neprevăzută să găsească dovezi ale fărădelegii. Într-o zi, cotoroanţa noastră a plecat la câmp cu căruţa. N-a stat mult şi pe cer au început să apară nori negri de ploaie. S-a urcat din nou în căruţă şi a pornit spre casă. Tuna şi fulgera. Unul din trăsnetele acelea a lovit-o proniator pe bătrînă şi a ajuns la poarta casei ei arsă toată, încă fumegând. Moartea ei a avut rostul de a trezi conştiinţele celor care "colaboraseră" cu ea.