... Mare de anul acesta a fost prima data cand am empatizat cumva cu suferinta Mantuitorului si am simtit ca ma doare in piept durerea Lui. Si am stiut ca mai mult decat trupul Il durea iubirea de oameni neimpartasita.
In risipirea mea extrema pe care o repet cu neghiobie in fiecare an in saptamana mare a trecut vag prin inima mea un val de mila, apoi o dorinta de a fi eu omul care iubeste si nu se leapada de Cel ce s-a jertfit pentru mine.
Oricine sangereaza duhovniceste fiindca a fost tradat, in orice chip, se poate apropia cu nadejde de Hristos cel vandut prin sarutare si poate gasi odihna sufleteasca, alinare a suferintei si vindecarea celor mai adanci rani.
Domnul poarta pe cruce durerea fiecaruia dintre noi in parte. Ca sa ne tamaduim trebuie doar sa stim sa o punem inaintea Lui cu smerenie si echilibrata prihanire de sine (fiindca niciun om in afara de Preacurata nu este cu totul fara de vina) si sa vrem sa fim launtric ucenicii Lui.
No comments:
Post a Comment