Thursday, July 5, 2018

M-am mai...

...refacut. Mai am cand si cand o jena discreta in locul respectiv.

A fost totusi pentru mine un moment de resetare existentiala. Nu e usor sa duci gandul ca a murit un prunc in pantecele tau, mai ales ca habar nu aveam ca e cineva acolo. Un timp am fost marcata de ideea ca traiesc, desi trebuia sa mor si aveam o stare ciudata. Inteleg ca trebuie sa tin prin absurd cele 40 de zile de lehuzie, fiindca inca nu m-am obisnuit cu ideea ca am fost vreodata gravida. Mai greu mi se pare sa stau departe de sfanta impartasanie (in mod subtire eu port vina pentru ceea ce s-a intamplat) dar cred si sper ca n-o sa mor pana se termina canonul.

20 comments:

  1. Sanatate multa! e bine ca sunt doar 40 de zile, sunt duhovnici care opresc un an!

    ReplyDelete
  2. Draga Ecaterina, se intampla uneori ca femeile sa piarda o sarcina sau mai multe. Nu porti nicio vina pentru ce s-a întâmplat. Esti, dincolo de orice, un om obisnuit, care mai si greseste. Altfel am fi îngeri si nu am avea trupuri. Tot ce vad eu, si poate ma insel, ca si eu sunt tot om ca si tine, ca trebuie sa dai slava lui Dumnezeu pentru ca te-a dus la doctor la timp si te-a salvat. Copii tai au nevoie de tine, mama lor. Eu am crescut fără tata - el nu a ajuns la timp la medic - si este tare greu sa cresti si sa traiesti fără un părinte. Datoria ta acum este sa iti cresti copiii împreună cu sotul tau. Trebuie sa ai grija si de tine, nu doar de nevoile celorlati. Dumnezeu sa te aiba in paza si sa te insanatosesti! Ana.

    ReplyDelete
  3. Daca as fi acum lângă tine, te-as imbratisa strâns, dar pentru ca nu sunt lângă tine, iti trimit virtual o imbratisare. Asteptam vesti bune de la tine! Ana

    ReplyDelete
  4. Prin absurd! Ce reguli triste...si smintitoare. M-am simtit si eu de cateva ori pedepsita ca sunt femeie de regulile bisericii. Ma bucur ca esti mai bine. Sanatate, Ecaterina draga!

    ReplyDelete
  5. Dumnezeu mai are nevoie de dumneavoastra, copiii la fel!
    Ma bucur ca sunteti mai bine, sper ca si sufleteste sa va echilibrati...va trece si furtuna ..

    ReplyDelete
  6. Refacere usoara! Cum va descurcati si cu servici si cu copii, curatenie? Suntti dr rezident parca.
    Aveti un ajutor, in afara de Dumnezeu binineteles? Doamne ajuta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu mai am serviciu. Ma descurc aproximativ, implic toti membrii familiei cate putin si reusim sa supravietuim.

      Delete
  7. Am aflat de duhovnici exigenti care dezleaga totusi la impartasanie dupa 40 de zile, fara a cere sa se stea deoparte timp de un an de Sf Impartasanie...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu am primit raspuns ca vreo sase luni, cu indulgenta.

      Delete
    2. Si ti se pare o pedeapsa buna pentru "fapta" ta? Simti ca meriti asa ceva?

      Delete
    3. Nu toate nesimtitele simt mustrarea constiintei si isi vad greselile. Cam asta e concluzia mea😊
      Nu sunt eu in masura sa comentez canonul sf parinti. Cu siguranta ei sunt in Adevar si intelegerea lor e mai adanca decat gandirea mea obtuza

      Delete
    4. Mi se pare aiurea ca mireanul cazut in pacat sa evalueze canonul referitor la pacatul lui, cam cum ai pune un bolnav mintal sa decida daca are nevoie de tratament si sa si.l aleaga. Pentru asta avem doctori, sufletesti/trupesti, ca ei sa evalueze starea noastra de sanatate dupa toate simptomele si sa ne administreze tratamentul adecvat. Canoanele sunt asemenea cartilor medicale, dar duhovnicul ajusteaza doza corespunzator fiecaruia.

      Delete
    5. Inteleg ce spui. Dar la medic ai dreptul sa refuzi o modalitate de tratament si sa ceri alta opinie, alt medicament. Mi se pare teribil de nedrept. Dupa ce ca suferi, ca ai o problema, ei te resping, iti dau pedeapsa in loc sa te apropie spre vindecare. Si ar fi echitabil ca si tatal copilului sa primeasca acelasi canon. Copilul pierdut este jumatate al lui, jumatate sanse ca problema sa fi venit de la celula tatalui. Sper ca nu te supar. Sunt revoltata.

      Delete
    6. Ce discernamant are un bolnav mintal in a isi alege tipul de tratament? Ce claritate duhovniceasca are cineva a carui lumina launtrica este intuneric?

      Delete
    7. Tatal nu este implicat in bunul mers al sarcinii. Poate doar indirect (agresiuni, nepurtare de grija fata de familie). Pierderea sarcinii poate fi pentru mama un semn al unei metehne sufletesti, chiar daca are explicatii trupesti. Lucrurile au intotdeauna radacini adanci care scapa unei analize superficiale.

      Delete
    8. Celula tatalui, bolnava. Asta nu se poate confirma decat dupa ce vei fi nascut un fat ciudat. Cata vreme e ceva atat de mic cum este in cazul meu, e dificil de sustinut o astfel de ipoteza.

      Delete
    9. Nu sunt de acord cu argumentele astea. Biserica trateaza femeile ca pe niste fiinte inferioare. Sper can the simti mai bine.

      Delete
  8. Sanatate multa si liniste sufleteasca! Doamne ajuta!

    ReplyDelete
  9. Recuperare rapida! Sa fiti bine curând! Doamne-ajută!

    ReplyDelete