Maslu

Saptamana trecuta am cunoscut un baiat care mi-a povestit o mica minune lucrata de Dumnezeu in viata lui.

El locuieste undeva la tara, dar lucreaza in oras. Munceste foarte mult ca sa isi intretina gospodaria si e singur pe baricade, fiindca sotia lui este foarte firava si nu il prea poate ajuta.

La un moment dat, acum cativa ani, a inceput sa il doara spatele, apoi durerea i-a cuprins si piciorul, ramanea tot mai des blocat de durere si se temea ca va cadea la pat si toata familia lui va suferi. Drumul de acasa pana la serviciu si inapoi, cativa kilometri buni, era un calvar: trebuia sa il parcurga pe bicicleta si imi povestea ca plangea, efectiv, de durere. Cu medicii nu a scos-o la capat, iar operatia i s-ar fi parut un efort financiar prea mare pentru el.

Data fiind situatia, s-a gandit sa vina la maslu la o manastire. Acolo era cam inghesuiala, lumea se imbulzea care sa se atinga mai intai de epitrahilele preotilor si din cand in cand cei care se aflau in spatele lui se mai sprijineau pe umerii lui, ceea ce ii provoca dureri cumplite. Avea ispita de a se mania, de a judeca "pe nesimtitii" care se lasau pe el pur si simplu. Apoi si-a pus in inima un gand: "Doamne, poate omul acesta e mai bolnav ca mine" si cu cugetul acesta se dadea mai in spate ori de cate ori cineva il inghesuia. In felul acesta a ajuns in pronaos, unde era mai aerisit.
Nu i-a venit sa creada cand la una din ultimele evanghelii un preot care era acolo in fata a luat evanghelia si s-a indreptat spre locul unde statea el, a deschis-o si a citit-o, atingandu-l usor pe crestet cu ea. Pe moment, s-a simtit mai usurat in boala lui si nu au trecut trei zile si durerea l-a lasat de tot.