Ispita de dreapta...

...este descrisa ca fiind practicarea in exces a unor nevointe sau lucrarea unor fapte parut bune fara discernamant. Descrierea fenomenului este dezvoltata cu precadere in sfera razboiului duhovnicesc monahal.

Sa-mi fie cu iertare daca indraznesc sa formulez un gand referitor la acest subiect, din perspectiva vietii conjugale. Desi sunt adepta ideii de familie numeroasa, cred ca si in cazul zamislirii de copii e nevoie de un anumit discernamant. Nu ma refer aici la comoditate deranjata de un nou-nascut sau la ideea ca nu ai sa oferi copilului laptop de la trei ani. In cazuri de acest fel e avariat sistemul de gandire iar credinta tinde clar spre zero.

Ma infricosez gandindu-ma la complexitatea problemelor cu care se confrunta duhovnicii in consilierea cuplurilor, mai ales in cazul in care nu amandoi sotii sunt in biserica. E o responsabilitate coplesitoare pentru un om si doar gandul ca este impartita cumva cu harul dumnezeiesc e incurajator.

Stiu ca problema infranarii e una destul de delicata si am cunoscut cazuri in care credinta mamei a surmontat conditii patologice grave si situatii materiale deosebit de dificile. Dreapta socoteala e o linie fina ce trebuie discutata cu duhovnicul. "Datori sunteti voi, cei tari, sa purtati slabiciunile celor neputinciosi". Mucenicia poate fi una dintre variante. Ea se manifesta in mod autentic la sufletele cu o disponibilitate aparte pentru jertfa si se face cu pace interioara si cu bucurie. Tot ce nu este asa reprezinta jumatati de masura pe care doar Dumnezeu le va cerne.