Ma-ntreb si eu: "Daca primesti sa dai viata tuturor copiilor daruiti de Dumnezeu numai cand ai o situatie materiala corespunzatoare (cand ai un sot care se comporta ireprosabil, cand nu ai absolut nici o problema de sanatate sau cand nu ai de luptat cu o mentalitate contemporana atee...si lista poate continua, particularizand piedicile si ispitele fiecareia) ce rasplata si ce bucurie duhovniceasca poti avea?"
Din cauza asezarii lumesti a mintii noastre, poruncile Domnului par sa ne duca pe o cale a absurdului, a suferintei oarbe. Daca mergem pe fagasul lor cu rabdare, toata intristarea se preface in bucurie. Daca le parasim, intram pe taramul mortii sufletesti si toata tihna de care ne bucuram la un moment dat nu este decat un preludiu al deznadejdii.
mai avem si liberul arbitru, de a decide daca singuri cand sa facem copii. Sunt multi bogati care nu reusesc sa aiba grija de un singur copil - puritatea si dragostea nu trece pe la fisa medicala si nici pe la contul bancar.
ReplyDeleteCat despre desavarsire - ca om sunt intr-o continua perfectionare. Si in meserie, si in treburile casnice, dar mai ales in cea sufleteasca - asta e in gena omului, in firea lui. Iar drept consecinta a acesteia din urma apare: respect, generozitate, cumsecadenia, bunul simt si relatiile pline de dragoste cu cei din jur. Pentru pana la urma, asta mi se pare mie esenta crestinismului: dragoste pana in profunzime, si pt apropiati si cei indepartati, pentru Dumnezeu si pentru creatia LUI.
Cand am inteles toate astea, eu m-am indreptat spre simplitate, spre voluntariat, in plus sanatatea mi s-a ridicat.
Si revenind in lumea reala, banuiesc ca ai avut discutii la adresa faptului ca ai multi copii (eu am auzit una: face copil ala care are suficienti bani). Atunci m-a iritat replica, astazi as zice: face copil cei ce au suficienta dragoste in suflet.
Cand sufletul mi s-a golit de lucruri banale, a inceput sa vina dragoste, atat de multa mi-a dat Dumnezeu incat simt ca revarsa.
draga mea Ecaterina, iarta-ma ca te intreb: tu ai mai fi avut astazi 7 copii, sau ai fi primit sa dai viata la 7 copii daca:
ReplyDelete1. nu ai fi avut sprijinul material din partea ambilor parinti ai vostri: casa de la parinti, masina de la parinti, mobila de la parinti, etc. stii tu oare cat muncesc ceilalti semeni ai tai pana sa aiba propria casa, masina, etc. poti sa-ti inchipui ca le mai piere si cheful de unire trupeasca si astfel apare abstinenta..?
2. ai fi locuit in parohie, undeva la tara, in casa straina, pe care sa o renovezi eventual sa nu se darame, sau sa nu mergi in gradina pt necesitati, etc
3. ar fi trebuit sa faci naveta 30-40 km pt scoala copiilor, sunt sate pline de tiga.i, sa-ti lasi copii intre ei ar fi cumplit.
fii sincera si raspunde!
toate acestea pe care le-ai primit tu de la neamuri, altii le-au obtinut prin propria munca, cu ajutorul Lui Dumnezeu desigur.
o mama a patru copilasi intreaba.
Intrebarile de genul ce as fi facut daca...sunt inutile si fara sens, fiindca Dumnezeu stie in ce conjuncturi ne plaseaza pe fiecare, iar El nu este neputincios in fata niciunei greutati materiale. Fiecaruia ii ajuta acolo unde se afla.
DeleteAs fi cautat sa lupt alaturi de El impotriva pacatului si sunt convinsa ca nu as fi fost ispitita peste puterile mele.
Sunt oameni care-si nasc toti copiii in situatii asa cum sunt cele descrise de tine. Unii dintre ei sunt chiar tiganii de care vorbesti cu atata intelegere :(
Imi pare sincer rau sa vad ca te-ai cam zburlit in fata comentariului de mai sus, care nu-i al meu.
ReplyDeleteInsa sunt de acord cu persoana care-a scris, adica vreau sa spun ca te-as fi intrebat acelasi lucru daca te-as fi fi avut aproape de mine. Pt ca asa... uite, te-ai suparat. Dumnezeu nu este neputiincios in fata nici unei greutati materiale... Sigur, insa sa stii ca viata te poate pune in fata unor asemenea intamplari, incat distanta intre cererea ta de casa ( prin casa inteleg patru pereti simpli si nu vila) si raspunsul lui Dumnezeu sa fie o distanta de 20 de ani, adica exact perioada in care-ai fi putut face toti copiii pe care ti i-ar fi dat. Degeaba-mi spuneam: Sa am incredere in El, sa mai fac unul, ca singur imi va da! Apoi... mi-a dat, dar e cam tarziu. Si scuza-ma, dar ca sa inteleg de ce o bataie asa naprasnica am luat in plus de la El, mi-au trebuit ani multi si duhovnici multi de cautat! Certand m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat... Hmmmm, greu de spus ca as fi avut puterea sa cresc toti copiii care-ar fi venit, in conditiile in care parintii nostri ne-au gonit de la casele lor,zicand ca unicul nostru copil la data aceea, e galagios...Si ca lor le-a dat statul casa, sa ne dea si noua! Unde sa te duci, cand nici ANL nu era atunci si nici spaga pt concursuri profesionale (care-ar fi adus locuinta) nu aveam cum procura... Nici un ajutor de nicaieri! Absolut! Dar... nu astept neaparat raspuns de la tine Ecaterina, desi mi-ar place sa aud parerea ta despre o astfel de situatie.
M-am zburlit la felul in care se vorbeste despre tigani (desi nu sunt o mare fun al etniei rrome)
Deletede altceva nu m-am suparat.
Chiar ma asteptam sa ma intrebe cineva ce as face eu daca as avea o viata mai grea. Ceea ce nu se intelege de obicei este ca pentru cine intreaba nu conteaza ce fac eu, ci conteaza ce face chiar el/ea.
Parerea mea este ca orcat de stramtorat ai fi, pacatul nu este o solutie salvatoare.
Deletesi cum s-a vorbit despre tiga.., ce te-a ofensat de fapt?! ca sunt in Ardeal sate pline de tiga.., ca sunt pline trenurile, mai nou si autobuzele de ei ( dupa ce se tavalesc prin gunoaie - containere, ocupa spatiu in mijl de transp, iti taie respiratia, iti spurca urechile, vai de tine daca mai ai vreun minor care te insoteste), ca dc iesi la plimbare esti asaltat de ei cu cerutul, etc. ?!!!! asta te ofenseaza?!!! pai de ce? e REALITATEA. din varful laptop-ului s-ar putea sa nu-ti adie nicio "mireasma" din cele enumerate mai sus. ai vizitat, adica ai intrat in casele lor, ai vazut cum traiesc?! eu da, am fost sa-i ajut sa treaca iarna (au paturi in geam / in loc de usi, se impreuneaza in acelasi pat cu totii, etc.) pe ei ii dai exemplu "de buna practica"?!!!!
Deletecoboara cu picioarele pe pamant, bucura-te de darurile primite (care-ti inlesnesc eroismul), afla ca se mai desavarsesc si alte femei care pe langa nastere de prunci, mai sunt prezente si in parohie, mai dezvolta vreun program social, etc. ce-i drept, lor nu le mai ramane timp pt blog.
I-am dat ca exemplu de oameni care nasc copii in conditii mizere. Deci nu e imposibil.
DeletePari foarte enervata pe mine: "afla ca se mai desavarsesc si alte femei...". Nu vad ce legatura are asta cu postarea mea si mai ales cu mine. Sa ajute Domnul tuturor femeilor care merg pe calea desavarsirii. Chiar nu voiam sa jignesc pe nimeni scriind cugetarile mele. Ca orice postare pe teme spinoase, se pare ca si aici apar "side-effects". Imi pare rau sa necajesc pe cineva.
IARTA-MA Ecaterina pt tonul meu ridicat! pe acest drum al meu, al apropierii de Dumnezeu, am pierdut unul dintre ai mei copii si tare greu ma impac cu asta, am rana deschisa in suflet.
DeleteGrea incercare...
DeletePai si e bine sa nasti copii in conditii mizere????Adica hai sa ne impreunam ca animalele , facem copii si-i trimitem la cersit si furat pe urma !
Deletedecat sa-i omori in conditii mizere, mai bine-i nasti in conditii mizere
Deleteeu nu cred ca un om credincios va ajunge sa traiasca in conditii mizere, sigur Dumnezeu va trimite ajutorul intr-un fel sau altul, daca omul face ceea ce tine de el.Poate ca va trai modest, dar nu mizer si nici animalic.
DeleteLasă-l pe Dumnezeu să judece problema asta că e prea grea pentru noi ...Te-ai uitat vreodată la vreun documentar despre prostituția copiilor vânduți de părinți in țările sărace din Asia sau Africa?
DeleteIl las. Lasa-L si tu :)
Deleteeh, Ecaterina, sunt femeie, ce vrei , mai dau si eu din gura ...n-am pretentia ca-i invat pe altii...mai bine zis pe altele :)
DeletePt.d-na carwe spune ca a fost scoasa afara de parinti pe motiv ca unicul copil e "galagios"..Problema grava este ca cei care nu au nascut ei insisi copii asa cum ar fi dat Dumnezeu nu pot sa primesca nimic in plus ,ma refer la ginere respectiv nora apoi la nepoti s.a.m.d.Si eu am fost scoasa afara de soacra tot din pricina primului copil cu qq ca este purtarea de grija a Lui Dumnezeu pt.mantuirea noastra .Am plecat vineri seara din sat si duminica deja dormem in locuinta in care am stat cu chirie 5 ani di salarii minime si ne-a ajutat Dumnezeu de ar trebui sa mergem numai in coate si in genunchi si tot nu am putea multumi(pentru rugaciunile parintelui duhovnic).In acea locuinta am mai zamislit inca 3 copii.Intre timp am depus dosar la Primarie pt locuinta sociala si cu ajutorul Lui Dumnezeu Magdalena a venit pe lume in casa noua...Faptul ca am stat in chirie ,intr-un oras mare,avand venituri minime si fara ajutorul nimanui,(nici parintii mei nu sunt alaturi(doar mama ne ajuta financiar din pensia ei de boala)locuind la cateva sute de km.)Dar sotul mi-a fost si -mi este mereu alaturi si pofta de procreatie nu ne-a disparut ,ba ne simtim mai impliniti si ne bucuram impreuna de diamantele pretioase pe care ni le-a daruit Dumnezeu.El ne daruieste si banii(doar El e Vistierul )atunci cand stie ca avem nevoie...Daca -llasi pe Dumnezeu sa lucreze cu tine vei vedea minuni...Si nu ne vom opri aici...Nasti copii,nasti iubire.Cu fiecare copil am primit si o inima in plus ,simt ca am 6 inimi iar a mea e dubla(o am si pe a sotului si el pe a mea)O locuinta nu te poate tine in loc de la a lucra binele(si daca o ai si daca nu o ai)Raluca
DeleteAbstinenta sotilor intra si ea in categoria desavarsire?
ReplyDeleteBineinteles.
DeleteIntra intra , dar nu se practica, desi drumul spre desavarsire tinde spre asemanarea cu sfintii, cu ingerii , dar noi ne impreunam mereu ca suntem cazuti . Ca Maica Domnului de care tot amintim cand vine vorba de fuste lungi si basmale nici nu a cunoscut barbatul, desi il avea langa ea! Si era al ei ! Dat de Dumnezeu !
Deletestii tu ca nu se practica?poate nu o practici tu personal, dar nu stii nevointa fiecaruia.
DeleteIrina, m-am exprimat gresit, recunosc. Nu se prea practica trebuia sa scriu. ...
Deleteapropo de ce intreaba mamica de mai sus - cunosc pe cineva din biserica care are 9 copii.Oamenii nu aveau o casa a lor, locuiau cu chirie si nu le era deloc usor, aveau multe greutati.Cu toate acestea erau niste crestini f bucurosi si laudau mereu pe Dumnezeu, avand mare incredere in purtarea Lui de grija.Dupa nasterea ultimului copil cineva din biserica le-a donat o casa (nu apartament), cu tot ce trebuie, in oras.Dumnezeu e foarte bogat, din pacate noi suntem saraci in credinta si in rugaciune.Si spune Scriptura ca trebuie sa cautam intai Imparatia lui Dumnezeu si toate, toate celelalte ni se vor da pe deasupra.
ReplyDeleteSi eu am trait multe minuni in viata mea, de care marturisesc ca nu sunt vrednica fiindca trairea mea crestina e foarte slaba, dar in toate s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu.
Nu o cunosc atat de bine pe Ecaterina, dar cred cu tarie ca ar fi avut toti copiii pe care i-ar fi dat Dumnezeu in orice conditii.In plus faptul ca are casa de la parinti (un apartament cu 3 camere in care traiesc 9 suflete si in care probabil se vor mai naste si alti copii)nu mi se pare relevant pentru conditia lor matieriala.Un preot cu frica de Dumnezeu castiga foarte putini bani iar indemnizatia stie toata lumea ce suma fabuloasa este...Faptul ca ii ajuta parintii ar trebui sa bucure pe oricine. De altfel si parintilor tot Dumnezeu le da gandul cel bun de a-i ajuta iar asta nu presupune ca nu au dus niciodata lipsa de nimic.Daca ea este smerita si delicata si nu se plange pentru cat de greu trebuie sa ii fie uneori asta nu inseamna ca nu duc niciodata lipsa de nimic. Pentru cresterea duhovniceasca si lipsa este folositoare si in dragostea Sa Dumnezeu ii da fiecaruia cat ii trebuie sau cat ingaduie. Cat despre a locui in parohie mi se pare o problema atat de personala si delicata incat nu ar trebui sa se bage nimeni in afara de duhovnic aici.
ReplyDeleteMulta putere sa va dea Dumnezeu sa va cresteti copiii frumos, asa cum o faceti deja! Paula
pai nu cred ca s-a intristat careva ca au casa, mobila, auto, etc. de la parinti. ci doar a subliniat ca inainte de a vorbi despre greutati si probleme in drumul spre desavarsire - , documentandu-se din carti si mai putin din viata reala, traita/ experimentata, - sa stie/ sa afle ca exista oameni care intr-adevar intampina obstacole grele pe aceasta cale spre Dumnezeu, ca fac eforturi extraordinare in lupta cu pacatul. ca viata i-a pus in asa context, incat nu mai nasc multi copii (desi iubesc copiii, ii nasc: 3-4-5), sunt epuizati, uneori striviti dar nu invinsi.
Deletecei care fac eforturi mai mari vor avea rasplata mai mare, asa ca nu trebuie sa ne comparam unii cu altii.Dumnezeu o sa ne intrebe ce-am facut noi, in imprejurarile date noua, nu ce a facut x sau y.Este irelevant pentru mantuirea mea ce face x sau y pentru mantuirea lui.
DeleteCunosc o familie cu 6 copii, care au primit pe primii 5 in conditii grele: locuiau intr-un fost grajd transformat in locuinta, inghesuiti, fara conditii elementare. Apoi, un om bogat din oras, al carui fiu s-a sinucis, a hotarat sa le doneze lor casa care fusese construita pentru baiatul lui. Se intelege, casa fiind dotata cu absolut orice poate visa un om pentru confort.
ReplyDeletedoamnelor, am citit si meditat, si mi-am dat seama de un lucru extraordinar din familia mea: mamaia. S-a casatorit la 16 ani si primul copil l-a avut la 22. Am incercat cu verisoara mea, sa discutam de viata ei de atunci- ei bine viata de atunci ii era atat de grea (au trait intr-o coliba si isi construiau casa din chirpici singuri! ) , plus muncit cu ziua, tata serviciu incat ... am constientizat ca in conditiile acelea de efort fizic nici nu putea corpul sa reziste o sarcina.
ReplyDeleteAsta e exemplul meu de viata - nu asteptat o donatie si admirat pomenile ci muncit pt a construi o viata pt mine si copii. Si copiii vin atunci cand corpul si sufletul sunt pregatite pentru asta.
Ecaterina, tin sa mentionez ca , din cauza anonimitatii pe care o putem alege aici scriind, poti confunda un anonim cu altul . Eu sunt aceea care a scris mesajul anonim nr. 2 din 29 mai, dar nu-s tot eu ce-a care a scris despre faptul ca i-a ajutat pe tigani si s-a convins despre ''calitatile'' lor.
ReplyDeleteSi mai voiam sa-ti fac cunoscut un lucru, anume acela ca nu as fi fost probabil capabila sa gandesc asa jertfelnic ca tine nici daca ne-ar fi ajutat parintii, asa ca cearta de la Domnul ar trebui s-o primesc cu inima bucuroasa. Din pacate, e greu pentru mine sa fac asta dupa cata bataie de Sus am indurat.
Sunt sigură că Ecaterina ar fi făcut toți copiii pentru că ea nu se referă la spațiu ci la asumarea Domnului care se face fără spațiu și timp...aici pe pământ.
ReplyDeleteÎnțeleg perfect ce spune.
Dacă te rezumi la soluții limitate oferite de om cum ar fi al doilea salariu, ANL, etc. și nu înțelegi că nu trebuie să te îngrijești tu de ceea ce ai pe masă ci să LUCREZI PORUNCILE și pentru asta Domnul devine casnicul tău, e clar că e o mare problemă de înțelegere.
Și acum să vin cu exemplul meu. Atâta timp cât am gândit că niciodată nu vom putea trăi decât dacă o să lucrez și eu, l-am restricționat pe Dumnezeu cu alegerea mea de a primi....ceea ce lucram noi cu palmele, l-am exclus printr-o gândire pur omenească ce nu are nimic de-a face cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi. Din momentul în care am decis să las copiii să se nască și n-am mai făcut un calcul omenesc al farfuriilor și pâinilor necesare la masă, Dumnezeu ne-a adus la ușă casă gratuită de la un străin, ne-a ridicat biserică punându-i pe toți cei limitați în credință în dificultate. Cei ce au făcut calcule omenești subiective au ajuns astfel să arunce cu pietre în noi pentru că văzând că se întâmplă acestea ne-au bănuit de minciună cu toate că n-am scris pe piept minunile ci doar am spus adevărul când am fost întrebați. În singurătatea noastră aici în puhoiul acesta de lume Dumnezeu a ales niște străini să ne ajute și, tot omul, cel zidit de Dumnezeu, răspunde cu ură la vederea lor. Cert este că oamenii aleg ori voia diavolului, nemaivăzând adevărul și minunile Domnului și ucid cu vorbe și gesturi pentru adevărul lor subiectiv, ori voia lui Dumnezeu care este Bună, ușoară, peste înțelegerea omenească și IMEDIATĂ dacă te lași în voia Lui TOTAL și nu numai cu vorba.
Cei care n-au înțeles ce spune Ecaterina să nu mai combată pentru că, așa cum spune Diana, sunt mulți Fericiți cuminți ajutați de Dumnezeu. Ajutorul Lui vine însă când s-au terminat calculele și aranjamentele omenești.
"Cert" este de asemeni ca esti foarte sigura si mandra de deciziile tale. Macar de nu si -ar fi amestecat si altcineva coada in a ajunge la atata certitudine in legatura cu intelepciunea de care ai dat dovada in luarea decizilor spre deosebire nu? de cei carora le raspunzi si carora nu le -a dat un om bun "casa gratuita" si despre care spui ca "raspund cu ura" .
DeleteSa nu uitam ca avem doua cai, nu numai una. Putem sa ne mai si infranam o perioada daca nu putem duce crucea copiilor multi. Ne-a lasat Bunul Dumnezeu liberul arbitru si aici. Ce spune Ecaterina e ca orice altceva am alege ( inafara celor 2 cai) alegem pacatul si daca l-am ales macar sa constientizam acest lucru. Nu cred ca exista preot care sa binecuvanteze ( atentie sa binecuvanteze) o familie pentru calendar, paza de la facut copii etc. Cel mult pot ingadui dar nu dau binecuvantare pentru asa ceva. Asta mi-a zis mie parintele duhovnic cand am intrebat de ce alti preoti lasa cu calendarul. Scuze sunt la toate familiile si la tot pasul: pot fi greutati materiale, bariere psihologice, probleme cu familia sau familia extinsa....adica piedici pentru a urma una din cele 2 cai pentru care se da binecuvantare in Biserica Ortodoxa cred ca sunt in fiecare familie, pentru ca nu-i asa Necuratul nu doarme ci e treaz. Sigur calea de Aur si cea dintai in casatorie este calea copiilor ( toti copii) ca altfel doar 5, 7, 9 si nu toti e tot o limitare pana la urma ( cum bine spunea o doamna preoteasa intr-un alt articol). Si ajutorul de la Domnul vine dupa fiecare copil...si nu ma refer doar la ajutor material cat la mentalitatea parintilor si modul in care se raporteaza la copii. Si cu toate astea pentru desavarsire cred ca e nevoie de mai mult de mult mai mult. Cu alegerea unei din cele 2 cai suntem doar sluge netrebnice care fac ce erau datori sa faca abia apoi prin educatia copiilor zic ca incepe lucrarea si putem vb abia dupa sf vietii de deasavarsire.
ReplyDeleteEcaterina naste copiii pe care ii daruieste Dumnezeu si pentru o preoteasa e o marturisire de credinta. Ma folosesc de fiecare articol si ma intaresc din credinta ei.
ReplyDeleteDomnul s-o tina sanatoasa, sa ne mai scrie, sa ne mai bucure...
Waw, câţi anonimi! :))
ReplyDeleteEu zic că indiferent de condiţii, dacă ţi-s dragi copiii şi ai înţelegere de la soţ îi naşti cu bucurie! Aaa, şi dacă eşti om credincios şi trăieşti căsnicia curat! Eu am primit un singur copil şi tare mi-aş mai dori! Cred că omul ar trebui să se mulţumească cu ce are şi cu cât poate avea în situaţia sa şi să nu condiţioneze familia după avuţie (iar cine o face ar trebui să ia aminte la sine şi să nu mai facă). Viaţa nu durează o veşnicie ca să avem vreme să ne uităm mereu în ograda celuilalt care a putut/avut/primit mai mult.
Pai ''Nihil Sine Deo'' nu-i tot un fel de anonimitate?
ReplyDeleteDar macar proprietara site-ului stie cand scrii tu si cand cand nu scrii tu. Am vrut doar sa o linistesc pe Ecaterina ca n-am sarit s-o lovesc pt opinia pro tigani, nu de altceva decat pentru ca ma simteam vinovata de turnura pe care a luat-o discutia din cauza mea. Mai bine taceam, adica mai bine nu scriam, desi personal am mare nevoie sa-mi ascult semenii si sa comunic. Si cum nu prea am cu cine...m-am trezit scriind aici. Oricum, dovada de ''intelepciune'' vad ca ne intrecem toate sa aratam. Cer iertare si Ecaterinei si altora. Nu am eu ce scrie si demonstra aici, ca solutia pacatului am ales-o de multe ori, asa ca mai bine sa-mi vad de ale mele.
:) un zambet pentru anonima de la 9:42 , 3 iunie
DeleteNu m-am referit strict la tine, care ai scris comentariul de mai sus, ci în general, la faptul că aici se comentează din spatele anonimatului foarte des. Nihil Sine Deo nu e cont anonim, dacă mergi la profil vezi cine sunt (în link). Nu-i totuna...
ReplyDeleteNihil sine DEO, cer scuze, nici eu nu ti-am raspuns neaparat tie, mai mult pentru Ecaterina... iarta-ma.
ReplyDeletePt mine daca merg la profil cum zici, nu vad nimic decat Profil inaccesible. Si... da, mi-amintesc ca odata, din curiozitate (ce bine-ar fi sa mai scada) apasand pe Profilul tau, n-am vazut altceva decat urmatoarele informatii: Femeie, Interese; Religie... Asa ceva parca, SI NIMIC MAI MULT, dar te-o fi cunoscand mai bine proprietara site-ului gazda. Pentru mine oricum nu conteaza decat daca ne-am vorbi fatza catre fatza, dialogul de-aici e unul inchipuit.
Am o sugestie. Cunosc o tipa pe un blog care roaga comenatorii sa se semneze la sfarsitul fiecarei postari daca au titlu anonim. Cat despre nasterea de copii cred ca a nu avea deloc copii este cel mai greu, se poate si asa, sa nu stii daca sa adopti sau sa mai astepti, sa stai la mila lui Dumnezeu. Sunt cruci mai grele decat sa cresti multi copii in greutati si lipsuri. fiecare le stie pe ale lui. Oricum cine naste copii mare cinste are, 1,2,3, 10 copiii sunt viata nascuta din tine si e o mare cinste. Cine nu poate face copii intelege ce spun.
ReplyDeleteAdopta ! Sunt saracii atatia orfani prin orfelinate si tu stai pe ganduri ...pentru Preoteasa Alexandra e comentariul meu.
ReplyDeleteMihaela, nu iti imagina ca stau pe ganduri, lucrurile sunt foarte complicate. Am facut deja ce am putut in acest sens, avem 2 copii in plasament. la adoptie se sta la coada ani de zile, sunt zeci de cupluri pe lista si nu avem nicio sansa ca copiii sunt putini cu acte in regula pentru adoptie, majoritatea nu sunt adoptabili pentru ca sunt procese care se judeca in instanta, nu se dau copii ca painea la brutarie, sunt legi care se judeca ani de zile in instanta si degeaba te bati cu pumnul in piept ca vrei sa adopti. Faci ce poti. Am vrut doar sa evidentiez ca exista si alte cruci in afara sa faci multi copii si sa fie greu.
ReplyDeleteDraga Alexandra, luand copiii in plasment, aveti prioritate la adoptia lor inaintea oricui, cu siguranta stii deja asta. Dumnezeu sa va ajute sa duceti la bun sfarsit ceea ce aveti in suflet si in inima!
DeleteOricum, as vrea sa precizez ceva. Noi am depus dosarul pentru adoptie anul trecut (in Iasi) si deja suntem destul de avansati pe lista, mie mi se pare ca intr-un an lucrurile s-au miscat foarte repede.
Se asteapta foarte mult, cate 4-5 ani, poate chiar si mai mult, NUMAI daca parintii doresc NEAPARAT DOAR un bebelus de 0-1 ani (in practica acest lucru inseamna 0-1,99 ani). Daca bifeaza ca vor neaparat un bebelus fetita, atunci ... vor astepta mult si bine! Vor fi mereu pe locul 1 in liste asteptand.
Un bebelus nu este usor adoptabil pentru ca, pana se gasesc toate rudele care sa-si dea acordul ca renunta la el, copilul creste. Se incearca mereu integrarea copilului in familia sa naturala, primeaza binele copilului si nu interesul parintilor ce nu au copii. De aceea asteptarea aceasta este grea, dar, totusi, fireasca. O adoptie trebuie sa fie etica. Un copil nu poate fi smuls pur si simplu, chiar si daca mama l-a abandonat in maternitate.
Demult era posibil sa se adopte un bebelus imediat, din maternitate, dar au fost multe adoptii nereusite si legea s-a schimbat.
Majoritatea copiilor declarati adoptabili (aprox. 90%) au varste de la 4 ani in sus. Cine pune, spre exemplu, o limita de varsta de 1-5 ani, va avea copilul acasa cam intr-un an.
Asadar asteptarea aceasta dureaza mult datorita criteriilor bifate de parinti. Cine doreste copilasi mai mari, asteapta mult, mult mai putin.
Adica tu-mi zici ca acesti copii care sunt abandonati imediat la nastere , care n-au nici nume- li se pune de catre autoritatea tutelara din primarii- nu pot fi adoptați ??
ReplyDeleteDa, culmea , in Romania acesti copii -majoritatea- nu sunt adoptabili. Are dreptate Alexandra am si eu o familie de prieteni in aceeai situatie. Nu exista destui copii adoptabili desi exista zeci de asociatii in tara ce au in plasament copii de care au grija si pentru care se fac continuu apeluri la ajutor. Ei nu sunt adoptabili. Asa ni s-a spus.
DeleteUn bebelus nu este usor adoptabil pentru ca, pana se gasesc toate rudele care sa-si dea acordul ca renunta la el, copilul creste. Se incearca mereu integrarea copilului in familia sa naturala, primeaza binele copilului si nu interesul parintilor ce nu au copii. De aceea asteptarea aceasta este grea, dar, totusi, fireasca. O adoptie trebuie sa fie etica. Un copil nu poate fi smuls pur si simplu, chiar si daca mama l-a abandonat in maternitate.
DeleteDemult era posibil sa se adopte un bebelus imediat, din maternitate, dar au fost multe adoptii nereusite si legea s-a schimbat.
de ce nu sunt ? nu inteleg ! sunt copii abandonati in maternitate la nastere !
ReplyDeletehttp://legeaz.net/dictionar-juridic/consimtamant-la-adoptie
ReplyDeletenu trebuie decat consimtamantul tutorelui , autoritatii tutelare , pentru ca parintii sunt necunoscuti.
Legea 273/2004 art.8 alin. 1 si 2.
ReplyDeletePentru ca un copil sa devina adoptabil trebuie sa se intample foarte multe lucruri. Si totul, totul se intampla prin proces si judecatorie, parintii in instanta au dreptul la copii si il pierd doar in anumite conditii, nu asa peste noapte. nu se da cu zarul, cea mai simpla cale prin care se adopta este ca parintii sa renunte la copil de bunavoie, sa dea semnatura, dar de obicei parintii care abandoneaza copii ii vor inapoi si sunt nevoiti de saracie sa ii paraseasca sau sunt luati de acasa in regim de urgenta pentru ca au mari priobleme. Acesti oameni ca parinti nu trebuie judecati, ci ajutati. Iar cea mai buna forma de a ajuta este sa nu judeci astfel de parinti, ci sa faci ce poti tu la un moment dat, cat te lasa legile statului.
ReplyDeletesunt cazuri in care bebelusii stau mai multe luni in maternitate pentru ca sunt abandonati si nu au cei de la asistenta sociala unde sa-i dea in plasament.
ReplyDeleteeu vorbesc despre alta situatie . copiii cu parintii necunoscuti. nu au nume si nici prenume , cum sa explic mai bine ? nu e vorba de botez , e vorba de înregistrarea lor la evidenta populatiei. citeste link-urile pe care ti le-am dat.
De cele mai multe ori mama nu are cum sa fie necunoscuta, doar tatal nu a recunoscut copilul si nu intra in calcul. Cunosc o tanara care a vrut sa abandoneze copilul fiind disperata si s-a razgandit, a nascut si au ajutat-o tatal copilului si mama ei. Cazurile sunt foarte diverse, nu este totusi in regula sa pornim de la ideea ca toti bebelusii parasiti in maternitate vor ajunge la adoptie, unii pot fi recuperati de mama daca totusi o ajuta cineva, este cel mai bine sa fii crescut de parintii tai, asa a lasat Dumnezeu, oamenii in general considera ca odata ce ai parasit un copil esti un ratat care nu mai merita nicio sansa, asta difera de la caz la caz, sunt si femei care s-au intors la copil si au avut curaj sa cineva i-a ajutat sa reintre in normal.
ReplyDelete