Friday, January 2, 2015

Copilul are dreptul...

... la educatie. E o mare diferenta intre a avea dreptul si a fi constrans. In procesul de invatamant din tara noastra cea mai mare parte a copiilor sunt constransi sa asiste la predarea unor notiuni care pur si simplu nu-i intereseaza.

Multi copii, mai ales dintre cei mai putin dotati intelectual, ar prefera sa presteze o munca fizica decat sa memoreze texte sau sa rezolve probleme. Chiar si eu am constatat ca in perioada tezelor sunt asaltata cu oferte de ajutor la treburile casnice:) O prietena care preda matematica la liceu povestea ca elevii i-au zis (in cadrul unor discutii mai sincere, cum nu multi profesori isi permit) ca abia steapta sa plece la capsuni in Spania si ca li se pare ca pierd timpul degeaba pe la scoala. Din pacate scoala devine o corvoada si e perceputa ca o pierdere de timp de tot mai multi elevi.

Copilul insa are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii...

S-a hotarat deci ca este mai bine ca tinerii nostri sa se netrebniceasca tocindu-si coatele pe bancile scolii si straduindu-se sa se potriveasca profilului intelectual (ca intr-un pat al lui Procust) in loc sa fie pusi in valoare in alte domenii. Procentul mare de absolventi de liceu si facultate nu reflecta realitatea intelectuala a poporului nostru, ci doar hraneste megalomania nationala.

3 comments:

  1. Perfect de acord! E o constatare dureroasa pentru mine...
    Faptul ca nu exista scoli de arte si meserii, ca nu exista alternative, e dezastruos. Observ la proprii mei copii cat de nedrept este sa fie asezati cu forta in patul lui Procust. In vreme ce fata cea mare se adapteaza relativ bine sistemului educational (desi trebuie sa sacrifice uneori pasiunea pentru lectura ca sa isi faca toate temele si sa invete la toate materiile), urmatoarea, care e mult mai adaptativa si inteligenta in viata de zi cu zi, se chinuie sa se muleze pe sistemul nostru de invatamant. S-a adaptat destul de greu si multa vreme a facut impresia, la scoala, ca nu prea o intereseaza nimic si chiar ca nu prea o duce mintea. Eu, eram socata sa aud astfel de pareri, pentru ca acasa ea a fost mereu cea care a dat dovada de o gandire si o rapiditate in raspunsuri, net superioare celei mari, care are numai calificative excelente. Eram convinsa ca nu va aveanicio problema. Raspunde la intrebari mult peste nivelul ei, e ingenioasa, creativa si foarte curioasa, mereu dornica sa inteleaga cum functioneaza lucrurile si sa afle orice. De cate ori vorbeam cu invatatoarea si imi spunea ca e cam inceata, parca nu imi vorbea despre copilul meu. La scoala ii atrageau atentia tot felul de detalii: daca invatatoarea le arata adunarea cu magneti in forme de fluturi, ea intai studia toate detaliile fluturelui, abia apoi ascultand ce ii spunea. Intre timp, invatatoarea si-a dat seama ca e un copil inteligent si o catalogheaza altfel, dar tot nu s-a adaptat stilului nostru de a invata. Nu o intereseaza sa ridice mana, desi stie raspunsurile,nu e activa la ore, in schimb inagazineaza tot si imi povesteste cu detalii lucruri la care nu sunt atenti ceilalti. Simt ca are un potential creativ foarte mare si ca scoala i-l sufoca, zi cu zi, ceea ce ma face sa sufar. Pe langa inclinatiile estetice, pricepe foarte bine matematica, o simte. Dar toate le face dezorganizat si superficial, preocupata fiind mai mult de ideile ei, decat sa migaleasca la ceva. Cum raspunde scoala noastra cerintelor acestor copii? Mai bine zis, ce se va alege de ei, dupa ce vor pierde toata tineretea intr-o scoala care incearca, in fiecare an, sa ii "adapteze"?

    ReplyDelete
  2. Noi parintii putem totusi compensa prin activitati conform priceperii copilului, sportul este foarte important. Unii parinti indeparteaza copilul de la sport de indata ce a inceput scoala sau il indoapa cu matematica si efort intelectual neglijand miscarea in aer liber si deprinderile practice, gradinarit, lucru manual, gatit, bucatarit. Am intalnit copii dotati practic care au reusit sa aiba curaj sa urmeze o scoala profesionala pentru ca nu reuseau sa invete gramatica si matematica. Si culmea, au depasit si prejudecata conform careia daca nu ai facultate trebuie sa fii neaparat prost platit, iti meriti soarta si nu ai voie sa castigi mai mult de 700 lei pe luna pentru ca ai fost obraznic si nu ai invatat de dimineata pana seara la biblioteca. Dar poate ai muncit in gradina si ai facut mancare si ai devenit un bun bucatar si meriti un salariu pe masura. Eu momentan nu folosesc in viata de zi cu zi nici 10% din ceea ce am invatat in scoala, ci tot ce am nevoie inseamna pregatire acumulata in afara scolii, deprinderi artistice, educative si practice. Desi am absolvit o scoala la care multi ravnesc si isi dau si acum copiii din mandrie, am depus per total un efort care mi-a afectat copilaria pe termen lung si nu pot spune nici ca a fost degeaba, dar nici ca as mai repeta aceeasi scoala daca as avea ocazia. Eforturile trebuie sa se merite, nu trebuie indopati copiii cu studii peste studii decat daca isi si doresc sa faca performanta neaparat intr-un domeniu si nu isi sacrifica sanatatea sau alte aspecte la fel de importante.

    ReplyDelete
  3. "Realitatea intelectuala a poporului " insa este reflecatta in universitatile lui deci un barem exista totusi.
    In Romania universitatile sunt slabe intr-adevar si nu prea se echivaleaza nimic in momentul in care ajungi afara fara mult prea multe diferente deci ai dreptate, scoala nu este eficienta insa greseala nu este in a preda materii ce copiilor li se par inutile. Peste tot la anii de primara de exemplu se preda tot ,chiar daca unora li se pare inutil , este o impresie falsa a romanului ca in afara s-ar invatat mai putin . Afara ise cerne insa mult mai subtil si fara ca toata lumea sa priceapa asta.
    Si nu se sufera asa ca in Romania la nivel familiar pentru neadaptarea copilului la standardele cerute insa aici sunt de vina parintii 100% in Romania si nu sistemul.

    ReplyDelete