Sunday, January 25, 2015

Compuneri

Cand era mica Maria mea avea o deosebita placere sa inventeze povesti. In calatoriile lungi cu masina  n-aveam nevoie de cine stie ce jucarii, fiindca mi-i tinea pe fratiorii mai mici cuminti, cu ochisorii atenti la ea, de parca uitau de bancheta ingusta si tare a Logan-ului. Mai tarziu a inceput sa scrie, ba romane, ba memorii :) si scrisul era pentru ea o bucurie.

Acum invata foarte bine, este olimpica la romana, dar... dar am trait s-o aud pe ea, care turuia ore in sir numai din imaginatie, oftand: "Offf, iar am o compunere despre toamna..." Cand am descusut-o, am dezlegat misterul: "Pai asta e a patra sau a cincea care trebuie s-o scriu saptamana asta!"

Am incurajat-o, fiindca mi s-a parut ca era neplacut surprinsa de senzatia de gol pe care o avea cand trebuia sa astearna ceva pe hartie. Nu era obisnuita cu sentimentul asta. "Marii scriitori au scris dintr-un imbold launtric ceea ce au scris, mama. Ceea ce compui din obligatie nu prea are valoare. Daca Eminescu n-ar fi fost indragostit niciodata, de unde si-ar fi luat entuziasmul creator?"

Deci cam asa se distruge la un copil bucuria de a pasi in lumea literaturii. Nu-l lasi sa mai infloreasca si spontan, ci ii spui cate flori pe ram sa faca si ce distributie sa aiba.

3 comments:

  1. Cand citesc ce scrieti,ma gandesc serios sa caut multe informatii despre homeschooling, avand in vedere ca am trecut cu totii prin generala, cu lectia de invatat, liceu, ora de X, ora de Y, fie ca iti placea sau nu, fie ca ai fi citit pt materia Z.

    ReplyDelete
  2. ai uitat numarul de cuvinte ...o alta aberatie . faceti o compunere despre ...care sa contina 600 de cuvinte.

    ReplyDelete
  3. Prima idee ce mi-a venit e sa refoloseasca aceeasi compunere de cateva ori :) .

    ReplyDelete