...este actualmente lipsa cronica de somn (la care am ajuns tot din ispita de dreapta ca sa zic asa, fiindca nu stiu sa ma smeresc si sa spun nu unor trebusoare pe care la poate face si altcineva sau care mai pot astepta)
Asa ca de la Sfantul Nicolae imi doresc sa dorm bine si sa nici nu mai aud de sus numita :)
- despre rautatile careia mi-am adus aminte citind aici (fiindca Elena suge noaptea mai ceva ca ziua)
- care nu ma lasa sa gandesc clar pentru a ma organiza
- care ma impiedica sa am rabdare si sa-mi manifest dragostea pentru copiii mei
- care mi-a dat in viata mea simptome dintre cele mai neplacute: de la simple ameteli pana la vertijuri serioase sau hipotensiune posturala matinala (adica dimineata cand te trezesti, in loc sa te ridici din pat, te prabusesti la loc pe perna) palpitatii, tahicardie, inapetenta sau chiar greata, precum si manifestari psihice din registrul atacurilor de panica
- care e responsabila si pentru (culmea) insomniile mele
Asa ca de la Sfantul Nicolae imi doresc sa dorm bine si sa nici nu mai aud de sus numita :)
Dar ce au oare copiii astia de sug mai cu foc noaptea? Stefan are aceleasi paucaturi. Poate pentru ca ziua ne lasam prinse de fel de fel de treburi si ii tot amanam si nu le oferim suficienta atentie? Cunosc bine simptomele despre care vorbesti si vertijurile si atacurile de panica au fost dintre cele mai rele. Nu gaseam explicatia concreta a vertijurilor si am tot mers prin medici, chiar si la neurolog, dar nu gaseau nimic concret care sa le declanseze. Aceeasi lipsa de smerenie m-a pus si pe mine acum la pat. Am o incapatanare de a pune mereu lucrurile la punct si am exagerat atat de mult cu statul in picioare in ultimul timp, incat acum am o criza foarte dureroasa. Medicul de familie zice ca ar fi discopatie. Asa ca m-a asezat Dumnezeu la pat daca eu nu am fost in stare sa am masura in munca. Nu ca nu ar fi responsabile si cele 9 kg ale lui Stefan.... :)
ReplyDeleteDaca as fi in stare sa las totul balta cand se culca copiii mei, la maxim ora 10 ar trebui sa fiu in pat. Dar pe mine ma gasesc atunci toate treburile nerezolvate peste zi.
ReplyDeleteAstazi vazandu-ma ca ma chinui cu durerile, fetele m-au intrebat daca chiar trebuie sa fac mereu atata treaba si sa nu am niciodata timp mai mult sa petrec cu ele. Realizez ca gresesc, realizez ca in lumea asta nimic nu e perfect, ca totul e stricacios, ca toate striga si ne spun ca nu ele sunt perfectiunea si ca de altceva trebuie sa ne alipim sufletele si sa dedicam timp altor lucruri. Acum cumperi o mocheta, peste putin timp isi pierde stralucirea, acum stergi un geam ,maine e plin de urme de degetele sau de picaturi de ploaie, acum zugravesti un zid, peste putina vreme e merdar sau cu pencuiala picata. Absolut totul ne striga si ne spun:"noi suntem facute sa va sarvim pe voi,nu voi sa ne serviti dedicandu-ne atata energie si timp". Dar noi nu intelegem, noi risipim timpul pe care ni-l cer copiii nostri, pe care ni-L cere Dumnezeu, ascunzandu-ne du[pa explicatii de genul:"dar cine sa le faca?, dar eu stiu cel mai bine ce e de facut, etc
Nu pot decat sa spun Doamne ajuta! sa treaca grabnic perioada asta!
ReplyDelete