O mostra de rabdare

Pe lumea asta nu am eu nicio problemuta cu care sa-mi exersez rabdarea, nici de sanatate, nici financiara, nici sentimentala, in afara de o nepotrivire de caracter cu iubitul meu :) si anume: eu sunt  ultra ordonata (as putea spune ca am dezvoltat chiar o obsesie pe tema asta) iar el pluteste pur si simplu pe deasupra a tot ceea inseamna organizare a mediului inconjurator.
Asa se face ca in camera lui carti si icoane (unde eu nu am unda verde sa pun randuiala, fiindca sunt din "sectorul" lui) stau gramada pe niste dulapioare de cand ne-am mutat, desi eu i-am sugerat de cateva ori ca as fi grozav de usurata daca ar pune cartile prin rafturi si  cateva din icoane pe pereti, restul ramanand sa fie depozitate la ai lui, la tara. Grea treaba...trebuie bormasina, trebuie o selectie, trebuie conceput un alt aranjament al cartilor prin dulapuri, trebuie timp, dispozitie si mai ales, motivatie.
Zilele trecute imprumutase o masina de gaurit de la un prieten si imi daduse de inteles ca  va elibera in sfarsit zona care ma indispunea ori de cate ori intram in camera din mijloc dar... vrajmasul si-a bagat coada si i-a incurcat niste treburi legate de masina. Din cauza lor l-a cuprins asa o intristare ca pur si simplu "nu a mai avut chef" de nimic. Punct.

Stiind eu ca daca am ratat ocazia asta, urmatorul tren cu dorinte legate de designul interior va veni cam tot peste un an si jumatate, m-am enervat foarte, foarte si am facut  ... nu, nu scene de isterie, ci o criza de hipertensiune (la modesta valoare 14cmHg eram cu adevarat bolnava, pentru ca de obicei ma invart in jur de 11cmHg). Uite asa moare omul pentru o desertaciune!