Numai...

... babele vin la biserica. Asa umbla vorba cu care oamenii tachineaza tinerii care arata ravna pentru slujbe si pentru viata duhovniceasca in general.

Ca sa gasesc un posibil sambure de adevăr din zicala asta, in primul rand as scoate cuvantul "numai". Pruncul, de cand se boteaza, este madular viu al bisericii si ar trebui hranit cu Sfintele Taine. Apoi, fiecare, cand aude chemarea lui Hristos, se alipeste de Biserica. As spune ca multi dintre acestia, desi sunt de varsta frageda, sunt intelepti ca niste batrani. Deci e plina biserica de "babe" tinere, frumoase si cuminti 😉

Apoi as restaura conotatia cuvantului baba. Am vazut ca de acum cativa ani au inceput sa apara (ca replica la denigrarea pelerinelor la sfanta Parasvheva) scrieri care elogiaza pe drept cuvant "babele pupatoare de moaste". Nu ma apuc sa le completez, ci vreau doar intaresc ideea ca babele nu pot fi reduse numai la dimensiunea corporala si considerate niste oameni casati, rebuturi sociale total nefolositoare. 

Babele sunt femei care au trecut prin tot felul de situatii si greutati carora omul modern nu le cunoaste focul lamuritor. Ele au capatat inevitabil, cu trecerea timpului și slabirea trupului o oarecare intelepciune si un simt al desertaciunii vietii lumesti, chiar daca nu s-au hotarat cu totul sa traiasca duhovniceste. 

Daca nu si-au irosit zilele departe de Dumnezeu, babele pot fi cele mai de pret povatuitoare pentru noile generatii (cati nu l-am cunoscut pe Domnul intai de la bunici?). Patimile insa slutesc omul, dincolo de vizual. Aceasta este una dintre adevaratele pricini pentru care multe babe starnesc dezgust. Alta ar fi "ochiul rau" al celor care le priveste, nesuferind de fapt chipul evlaviei autentice. 

 La urma urmei, bine ar fi ca vorba cu babele sa fie adevarata, ca macar in ceasul al 11lea, la batranete, oamenii sa isi vada de grija sufletului. Biserica ii asteapta pe toti cu bratele deschise ca pentru niste fii risipitori. Macar neputinta ultimilor ani ai vietii sau suferinta bolilor ar trebui sa fie niste indicatori ca toti ne vom strange bagajele din lumea aceasta si vom pleca in calatoria cea mare, spre lumea de dincolo. Din pacate nici macar asa majoritatea babelor noastre nu iau drumul bisericii, nici Scriptura sau vreo rugaciune la citit, ci traiesc din inertie, alungand cu frica lasa orice gand la cele vesnice cu vreo barfa sau vreo telenovela noua. Da, cultul nostru presupune o anume profunzime si asezare interioara si este firesc pe undeva ca, odata cu inaintarea in varsta, intelegerea sa sporeasca si sa patrunda mai usor cuvintele dumnezeiestilor slujbe, dar nu toate babele experimenteaza aceasta, ci doar cele "destepte". 

Fata draga, daca iti spune cineva ca numai babele vin la biserica, sa stii ca in primul rand nu ai de justificat nimanui dragostea ta de locul in care primesti har si binecuvantare. Apoi, nici acela nu stie cu adevarat ce este cu Biserica, deci parerea lui ar trebui sa nu conteze pentru tine. In al doilea rand, cine iti adreseaza aceste cuvinte te complimenteaza involuntar, recunoscandu-ti fara sa isi dea seama maturitatea si intelepciunea caracteristice unei varste mai inaintate. Cauta biserici cu pastori induhovniciti si vei gasi împrejurul lor multi tineri insetati de viata curata, dornici sa lucreze toata fapta cea buna si te vei convinge personal ca in biserica varsta tanara nu este un tabu.