... 23 de ani de cand sunt casatorita am tratat capitolul finante cu foarte multa incredere ca Dumnezeu ne poarta de grija, aproape cu nepasare as zice. Nu am avut ca obiectiv sa agonisesc averi, asa incat daca am avut cu ce trai prezentul m-am declarat multumita.
Noi nu am avut niciodata banii separat (ai mei si ai sotului) si de multe ori nu le-am tinut evidenta stricta, nici cand au fost foarte putini. Avem o cutiuta acolo, intr-un dulap, in care sotul lasa ceea ce ii randuieste Dumnezeu sa primeasca. De asemenea nu am avut nici macar minima prudenta de a avea vreodata fonduri de rezerva la vreo banca sau la "ciorap". Cu toata superficialitatea cu care am tratat planul financiar al existentei, bunul Dumnezeu nu ne-a lasat niciodata sa suferim de lipsuri adevarate, ajutandu-l pe sotul meu in misiunea de "provider" al familiei si creandu-i diverse oportunitati, uneori intervenind chiar in chip minunat.
Acum, inainte de a se restrictiona accesul in centrele comerciale am investit putin mai mult in incaltari si geci groase pentru copiii care nu aveau din anii trecuți, de teama ca ne va prinde frigul nepregatiti. Apoi a fost nevoie sa punem varza. Dupa ce a luat si sare de la plafar sotul meu a mai ramas in portofel cu 1 leu. Mergea către biserica gandindu-se cum sa gestioneze situatia. Dupa slujba a avut surpriza sa primeasca de la socrul meu o suma (suficienta pentru a ne descurca pana la salariu) , eveniment rarisim, total neobisnuit in relatia lor tata-fiu.
Cand a ajuns cu banii acasa eu l-am intrebat uimita de ce, care a fost motivul omenesc pentru care a facut acest gest. Nici pana azi nu stim ce l-a determinat, dar mi-a placut raspunsul sotului meu:
"Mi-a dat fiindca a avut porunca de sus!"
Sper ca acest mic exemplu sa va aduca in inimi mai multa nadejde in lupta cu gandul la criza economica preconizata pe un ton tot mai grav in presa.
Susțin si confirm.
ReplyDeleteadevarat, si noi am avut de multe ori ocazia sa primim bani in mod neasteptat, sau sa iveasca oportunitati neasteptate, dar am trecut si prin reversul situatiei, cand am avut perioade foarte grele, in care abia ne descurcam sa punem mancare pe masa.Cred ca e bine ca in perioadele cu belsug sa pui si ceva deoparte, sa ai macar un fond minim pentru urgente, fiindca nu intotdeauna apare cineva sa te ajute la greu.Increderea in Dumnezeu nu exclude prudenta noastra.
ReplyDeleteIntru totul de acord cu tine, dar noi asa am trăit. Noi nu am ajuns sa nu avem ce manca. Cel mult ne-am imbracat/incaltat foarte prost sau am intarziat cu plata întreținerii.
DeleteAșa este, dar și prin prisma serviciului părintelui Dumitru nu puteți muri de foame. Macar o pâine și tot e ceva...
DeleteSlava Domnului pt toate!
slava lui Dumnezeu pentru toate!cine isi pune increderea in El nu este facut de rusine!
DeleteEu cred ca intr-o comunitate crestina nu ai cum sa mori de foame indiferent ca esti preot sau nu.
ReplyDeleteAcum depinde pe cine ai in jurul tau...și nasa mea e preoteasa și mâncare nu cumpără deloc😊
DeleteSi mai departe nu da ☺️?
DeleteAfla ca noi cumparam mancare. Mai ales in primii ani, pana te cunoaste parohia nu este chiar ceea ce descrii tu pe niciunde in Oltenia. Esti intampinat cu o suspiciune si o raceala iesite din comun.
Am spus o comunitate crestina referindu-ma la una vie, in care se practica milostenia.
Ba da , sigur că da mai departe!
DeleteE din Oltenia masa😊
Dar confirm că majoritatea parohiilor din Oltenia sunt mai sărace decât pe aici prin Ardeal unde lumea donează bani săptămâna de săptămâna sau unde în fiecare duminică sau sărbătoare se strânge care un bănuț intr-un cos sau chiar coșuri😊
Zone si zone! Nici în Ardeal nu-i peste tot asa bunăstare ( în parohii), mai ales la țară...20 de ani am tarit intr-o parohie...
DeleteAcum vorbim de majoritate....
DeleteCitesc in aceste zile cartea "Manca-v-ar Raiul" (vol. IV), in care sunt prezentate doar minuni si fapte minunate facute de Parintele Cleopa atat in timpul vietii, cat si dupa ce a trecut la Domnul.
ReplyDeleteUna din minunile de acolo se potriveste cu cele povestite in aceasta postare (incepe la pagina 65). Un preot povesteste despre deturnarea vietii lui de la medicina veterinara spre teologie, chipul minunat prin care a ajuns preot si cum a lucrat Dumnezeu prin Parintele Cleopa.
In final, inainte a fi hirotonit, Parintele Cleopa i-a spus:
"O sa ai o parohie sub o suta de case, cea mai saraca, plina de noroaie, mai saraca decat ea nu exista acolo, dar n-ai sa mori de foame niciodata si de toate o sa ai daca - a zis un daca - daca ai sa incerci sa fii preotul lui Dumnezeu."
N-a zis "daca ai sa fii', ci a zis "daca ai sa incerci".
In lumea noastra actuala pare o nebunie sau o nesabuinta sa nu punem deoparte, se vorbeste despre educatie financiara, investitii, economisire (am facut si eu ceva economii din prevedere, asadar sa nu credeti ca judec pe cineva).
Dar cred ca e posibil si ca aceasta ar trebui sa fie calea fireasca, sa avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Un exemplu mic, dar concludent pentru mine s-a intamplat luna trecuta. Ma gandeam ca nu am de unde sa iau o sacosa de nuci bune, ca sa avem la iarna, sa rontaie in special fetita mea. Anul trecut rugasem pe cineva de la tara sa ne vanda o sacosa cu nuci, dar ne-a dat-o gratis, n-a vrut sa ia bani. Anul asta n-am mai indraznit sa-l rog sa-i cumpar niste nuci pentru ca nu voiam sa profit de bunatatea lui si nu stiam de la cine altcineva sa cumpar, nu cunosc pe nimeni. N-am spus nimanui acest gand (ca as vrea sa cumpar niste nuci pt iarna). Peste 2-3 saptamani ... am primit o sacosa plina cu nuci si asta fara sa fi spus sau rugat, sau sa fi cerut in mod expres nimanui.