... breastfeeding...
In vreme ce realitatea alptarii ma bicura si ma face sa ma simt implinita, totusi ma lasa adesea stoarsa de vlaga si ma face sa imi arat lipsa de rabdare si egoismul, mai ales noaptea, cand totul capata alte dimensiuni.
In momentele mele de idealism accept cu toata fiinta ca alptarea la cerere nu numai ca trebuie sa fie asa cum ii arata numele, "la cerere", dar nu trebuie insotita nici macar de vreo grimasa neplacuta, cu atat mai mult de comentarii negative (nu pot uita cum am auzit odata o mama punandu-si copilul la san cu "vino, caine!").
Cred sincer ca atunci cand deschide ochii in lume primul model de relatie de iubire, care ramane intiparit adanc in om, este felul in care primeste dragostea mamei. Cu cat mai saracacioasa este exprimarea afectivitatii ei, cu atat inima copilului va fi mai ranita si se va forma ca adult cu probleme emotionale, fie simtindu-se neiubit o viata, fie incapabil sa manifeste la randul sau sentimente intense, fie cu alte cicatrici sufletesti.
Bineinteles, Dumnezeu mai plineste din neputintele omenesti si, din fericire, mai exista si alti factori externi care modeleaza o fiinta umana (tatal, bunicii, prietenii, dascalii, duhovnicii, cartile, internetul😉) .
Responsabilitatea mamei pentru prima amprenta pe vasul ca de lut al perceptiei asupra vietii ramane insa enorma.
Eu nu am reusit sa fiu 100% dragastoasa nici macar acum, in ceasul al 11lea, desi Anastasia e o dulce si mulțumește titicilor pentru orice portie de supt😄(evident, daca nu adoarme)
E maricica deja. De ce nu o dezvățați de san? Nu cred că ar fi o pierdere așa mare daca nu ar mai primi sânul la varsta asta!
ReplyDeleteCuvantul a dezvata nu are legatura cu ce ar trebui sa fac ca sa opresc alaptarea Anastasiei. E foarte hotarata sa nu renunte, disperata as spune. Nu toti copiii mei au fost asa atasati de san. Ar fi o pierdere, dar nu una nutriționala, desigur, ci una pe care nu ar vedea-o nimeni altcineva, niciodata.
ReplyDeleteNimeni strain vreau sa zic
DeleteDrăguța e foarte atașată. Poate că și noi mamele daca nu am mai dormi langa ei până la vârste mai mari, nu știu!
DeleteEu am avut experiențe doar cu o fetiță , dar până la 2 ani.
Ei cer sa doarma cu mama si nu vad de ce as refuza. Eu am dormit singura de mica si mi se facea frica si dor de mama...
ReplyDeleteMe too :)). Simion, 3 ani si zece luni. Pe ceilalți i-am alăptat doar 1 an si 2 luni. La Simion, am vrut sa întrerup la un an si 2 luni. După ce m-am sfătuit cu o persoana fff f draga, m-am răzgândit :d. Am zis ca il las cât vrea el. Deși mananca destul de bine, apelează inca des la "comoara lui" :))). Am incercat acum vreo 3 săptămâni sa ii spun ca ii mai dau doar cand face nani, cred ca vreo 3 zile s a conformat, apoi a uitat :)). N am insistat, pt ca am simțit ca nu o sa mai fie asa cum am zis la inceput. Asa ca... Tot inainte :d. Are nopți in care nu se trezește, si zile in care uita de comoara. Dar are si nopți in care suzeteaza pana ma arde la "ficați", sau zile in care imi pune tricoul in cap mai des decât beau eu apa :))). Dar, nu ma las. Ce am zis, am zis :)). #rezist. ��������
ReplyDeleteE admirabil!
ReplyDeleteEu asociez ipostaza cu icoanele Galaktotrophusa, Pruncul reprezentantat e vizibil trecut de o vârstă "a înțărcării"... Oare Maica Domnului L-a "înțărcat" pe Prunc?
La 9 ani, copilul meu cel mai alăptat a făcut o criză de gelozie văzând actualul sugar în acțiune, dar i s-a făcut greață când i-am servit în pahar puțin lapte muls, măcar a scăpat de sentimentul chinuitor. Concluzia: e mai bun laptele de capră/iapă/vacă... pentru cei trecuți de 7 ani 😀
Ce frumos!
DeletePăcat ca n am citit asta acum 13 ani :))).
Mi se deschideau si mie ochii. :d.
Cred ca tine cumva si de copil. Primii trei copii au fost intarcati. La cel de al patrulea, am aplicat alta teorie. De când am aplicat "alta teorie " mi am dat seama ca e greșită treaba cu intarcarea. Nu e fireasca din punctul meu de vedere. E o treaba forțată, care isi lasa amprenta, chiar dc nu se vede. Al treilea copil (7 ani in curând) inca e atașat de pieptul meu, si dc ar avea loc de Prâslea cel voinic, numa' acolo ar sta. Când i am intarcat, nu mi am dat seama. Asa e când ești mic si prost :)))
Eu am un băiețel de vârsta Anastasiei, dar l-am înțărcat la 2 ani de gura familiei și mai ales a soțului, care credea că el se alintă foarte mult din cauza asta. Acum, la aproape 3 ani, încă vrea destul de des să bage mâna în sân, pentru că "el e alesul meu". �� Dar soțul mă presează în continuare să termin cu acest obicei nefiresc, fiindcă susține că de asta e mofturos uneori și vrea la mine în brațe. Eu nu sunt de acord cu el. Dumneavoastră ce credeți?
ReplyDeleteCred ca pt copii sanul mamei e ceva special si ca multi adulti dau o nota de vinovăție si anormalitate unui firesc prea rar intalnit.
ReplyDelete