Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (
Luca, cap8, 38.)
- Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?
- Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră - miercurea, vinerea, posturile mari - atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns. Scopul nostru este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox. De aceea vezi că o predică nu schimbă nimic, nu îl schimbă pe celălalt oricât de bună ar fi, dacă cel ce predică nu are viaţă. (Părintele Paisie Aghioritul - "Trezire duhovnicească")
Scriu acest fragment pentru că am auzit deja două predici debusolate care pledau pentru renunţarea la postul rânduit de Biserică în situaţia în care anturajul este necredincios (sau "cu credinţa doar în suflet"). Am înţeles de ce, stând odată în strană, am auzit o bătrână comentând, foarte sigură pe ea: "Dragă, să-ţi spun eu: nici un preot căsătorit nu ţine tot postul." şi a continuat exemplificând prin situaţii smintitoare la care asistase. M-a durut, pentru că eu cunosc o mulţime de preoţi de mir care ţin posturi aspre.
Of! Este foarte dureros sa auzi astfel de vorbe si sa stii ca asta este realitatea. Dar, asa cum spuneti, sunt destui care tin posturile asa cum se cuvine. La biserica la care slujeste sotul meu mai sunt doi colegi preoti si toti tin posturile si nu sunt singurii. Mai cunosc destui care respecta randuielile Bisericii. E adevarat ca am intalnit foarte des si preoti care nu tin postul si e dureros ca macar nu se feresc in fata lumii. Stiu un preot mai in varsta, care desi isi mai da cate o "dezlegare" la post, are mare grija ca la mesele in public sa manance numai de post. Macar atat!
ReplyDeleteDe multe ori suntem pusi in dificultate si nu stim cum sa raspundem cand unii intreaba surprinsi: "Cum, tineti tot postul?! Nu va e greu?" Daca raspunzi clar ca da, poti sa pici in mandrie,ca nu tii nu ai cum sa zici, asa ca m-am gandit sa raspund: "Cu ajutorul lui Dumnezeu, da".
ReplyDeleteAcum nu stiu cum este in familia dumneavoastra, dar eu am probleme cu rudele si cu parintii mei. Tatal meu mereu se ia de mine si spune ca sa il las doar pe sotul meu sa tina, ca eu sunt mai sensibila, ca am copii, etc. Dejua au inceput represaliile si din cauza ca fetelor cele mari (5 ani si jum si 3 ani si jum) le dau sa manance de post miercurea si vinerea. Ca sunt inconstienta, ca chinui copiii, ca au nevoie sa manance de toate, etc. Dar din moment ce duhovnicul mi-a spus sa fac asta pentru a le invata cu postul, pot sa imi zica ce vor. Sper sa fiu destul de puternica din momentul in care vor implini 7 ani si sa nu ma sfiesc sau sa ma tem sa le dau mancare de post exact cat tine postul. Oricum fetele nu se impotrivesc absolut deloc si chiar ma intreaba ele: "Mami, azi e de dulce sau de post?" Dumneavoastra cum procedati?
Diana, eu procedez aşa cum scrie aici http://raromecatona.blogspot.com/2011/03/post.html. Nu mai eşti datoare cu ascultarea faţă de tatăl tău, acum eşti căsătorită.
ReplyDeleteExistă copii vegetarieni crescuţi aşa din faşă, fără să aibă probleme de sănătate. Cu atât mai mult este nefondată temerea tatălui tău cu cât postul este ţinut pentru Dumnezeu, care ne poartă tuturor de grijă şi care a binevoit să-ţi încredinţeze ţie acei copii.
ReplyDeleteA, e clar ca ascultarea de tatal meu nu intra acum in discutie si chiar daca nu eram casatorita situatia era aceeasi. El nu calca pe la biserica si considera ca suntem niste fraieri care nu isi traiesc viata si nu se bucura de ea. Eu doar simt nevoia sa ma mai sfatuiesc si cu alte mamici pentru ca recunosc ca sunt destul de sesibila la parerile celor din familia mea si ca ma afecteaza ca ma exclud sic a ma iau uneori in ras. Ii simt cum se distanteaza de mine din cauza ca nu le impartasesc ideile. E putin dureros sa vezi cum fratele de care ai fost legata toata viata te crede acum habotnica si se rusineaza cu tine in fata prietenilor. Dar asta e subiectul altor discutii. Imi place hotararea pe care o aveti si va doresc putere si post binecuvantat in continuare.
ReplyDeleteŞi eu am înţeles din atitudinea unor membri ai familiei mele că se ruşinează cu mine. Îi înţeleg şi sper ca măcar dincolo de moarte nu se vor mai ruşina cu mine.
ReplyDeleteAtunci cand pornim pe cale cu Domnul primii care nu sunt deacord si care se vor impotrivi sunt "casnicii tai"spune cartea sfanta.Si acestia nu sunt decat parinti,frati, rude,si apoi incepe lupta de e afara:vecini, prieteni, colegi etc.
ReplyDeleteMultumesc ca ai scris articolul asta.
ReplyDeleteCuvintele Parintelui Paisie parca m-au trezit. Traiam cu impresia ca trebuie neaparat sa ascunzi ca postesti, dar uite ca nu e asa.
Si parintilor mei le e rusine cu mine, desi nu sunt deloc sporita in credinta.
ReplyDeleteFaptul ca am 3 copii si ca stau acasa este incredibil pentru ei.
oare de ce nu ai marturisit ca sotul tau este preot si ca tine postul intreg?Poate ca si batrana aceea avea nevoie de un exemplu bun, viu pentru a pune inceputul cel bun macar in cel al "trancanelii".
ReplyDeleteFelicitari pentru blog, este intaritor celor de pe cale cu multi copii, dar nu numai.