Iată câteva gânduri care te pot ajuta să-ţi înfrânezi limba în situţii ca acestea:
asimetrie +armonie |
- Nu repari nici o pagubă cu vorbe de ocară, ci trecând la fapte: mătură, spală, şterge, coase, cheamă un meşter. După ce te linişteşti poţi vorbi calm cu copilul, dacă e la vârsta la care crezi că te înţelege. Are mai multe şanse să priceapă ceva când nu e speriat de atitudinea ta.
- Mânuţele lui sunt neputincioase pentru că sunt mici şi nu au forţa, nici siguranţa noastră. Aşa cum ţi-e milă de un bătrîn care scapă ceva din mână, pe care trebuie să-l speli când îi curge din gură, aşa înduioşează-te şi de micile greşeli de acest gen ale copilului.
- Gândeşte-te că îi oferi permanent copilului modele de a reacţiona în diverse situaţii. Unda de şoc pe care o produci manifestându-te isterc se transmite peste generaţii.
- Conştientizează că şi tu greşeşti lui Dumnezeu cu mult mai mult decât greşeşte copilul. Iubeşte-l după cum şi tu eşti iubită.
- Atunci când strică ceva şi ştie că te supără îi pare rău şi lui. Nu i-a ieşit ce-ar fi vrut - ca să-ţi facă o prăjitură surpriză a umplut bucătăria de făină şi ou. Nu-l jigni fără rost, ia în considerare intenţia lui bună.
- Fiecare creştin are o "cruce" de purtat. Adu-ţi aminte că sunt pe lumea asta greutăţi şi necazuri incomparabil mai mari ca mizeria făcută de un copil. Aşa că şterge cu bucurie iaurtul de pe canapea.
- Nu-ţi lega inima de lucruri. Nimic nu este de neînlocuit. Dumnezeu are grijă să-ţi dea ce ai nevoie. Nu va spune niciodată "N-am văzut când copilul ţi-a spart geamul, de-aia n-ai bani acum să-l înlocuieşti"
- Uneori copilul îşi dă în petec tocmai pentru că ne mândrim (chiar şi în inima noastră) cu el, considerându-l exclusiv produsul strădaniilor noastre. Smerenia ta îl ajută mult pe copil.
- Pentru a preveni micile accidente reorganizează interiorul casei, stabileşte reguli şi fii mai vigilentă data viitoare.
- Dacă începi ziua cu rugăciune, situaţiile de criză vor fi mult mai puţine. Dumnezeu va rândui să nu ai momente în care un copil vrea să sugă, altul vrea oliţa, doi se bat şi altul vomită.
hihi, asta imi aminteste de Teodora mea cand era mica. A spart cam 90 la suta din farfurii si cani. La un moment dat nu mai aveam din ce sa bem un ceai sau o cafea :)). Asa ca un timp am folosit doar cani si farfurii de plastic :)).
ReplyDeleteasa este, eu nu prea mai am in bufet 2 de un fel dar cred ca e de inteles intr-o casa cu multi copii(4), colectia de chinezescuri a disparut complet, iar noi folosim cani de inox
ReplyDeleteEu am scăpat mai ieftin cu vesela de când am corpuri suspendate.
ReplyDelete