 |
| Fustă pt biserică (preţ - 2 lei) |
Dorinţa inimii nu e rea în sine, ci atunci când lucrurile, fie ele şi nepăcătoase, îmi iau o bucată din inimă, îmi slăbesc dragostea mea pentru Hristos. (...) Trebuie să evităm lucrurile lumeşti, ca să nu ne răpească inima, şi să ne folosim de cele simple, numai pentru a ne sluji de ele. Să ne îngrijim însă să fie sobre.
Treci pe undeva şi vezi o casă cu înfăţişare frumoasă, cu marmură, cu sculpturi. Te minunezi de pietre, de cărămizi, şi laşi inima ta acolo. Sau vezi într-un magazin nişte rame frumoase pentru ochelarii tăi şi le doreşti pătimaş. Dacă nu le cumperi, îţi laşi inima în magazin. Dacă le cumperi, îţi atârni inima de ramele ce le porţi.
În special femeile sunt furate uşor. Puţine sunt acelea care nu-şi vând inima celor deşarte. Vreau să spun că diavolul le fură bogăţia inimii lor cu toate cele lumeşti, colorate, strălucitoare. Una are nevoie de o farfurie? Va căuta să cumpere o farfurie cu flori, ca şi cum s-ar acri mâncarea dacă farfuria nu are flori. Unele femei care caută să trăiască duhovniceşte sunt mişcate de lucruri părute serioase (care sunt doar ornamentale), de un vultur cu două capete, de pildă. Apoi se întreabă: "De ce nu ne mişcă cele duhovniceşti?" Cum să te mişte când inima ta e împrăştiată în dulapuri, între farfurii? (...) Aceste dorinţe lumeşti, oricât de nepăcătoase ar fi, sunt mai rele decât cele păcătoase. Pentru că o dorinţă păcătoasă îl va zgudui pe om cândva şi îl va mustra conştiinţa (...) În timp ce aceste dorinţe părute bune nu-l neliniştesc. Crede că merge bine. "Iubesc binele, iubesc frumosul, de altfel şi Dumnezeu le-a făcut pe toate frumoase" spune el. Da, dar dragostea lui nu merge la Ziditor, ci la zidire. (Părintele Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste către omul contemporan)
 |
| Fustă lungă homemade - copii |
Cati putem sa fim ca parintele Paisie Aghioritul? Sunt persoane care daca incearca sa fie prea sobre, daca isi reprima chiar si dorinta de a admira ceva frumos, pot cadea in dezechilibre mari. Pana la urma, ma intrebam zilele trecute admirand frumusetea Marii Egee in niste poze, de ce a creat Dumnezeu marea aceea asa frumoasa? PEntru cine a creat-o? Oare nu pentru om?
ReplyDeleteParintele Serafim Rose spune despre arhitectura contemporana, care e extrem de simpla, ca n-are suflet, si o lauda pe cea din vechime, si vorbeste mai mult despre legatura dintre frumos si suflet. Imi pare rau ca n-am cartea acum la indemana, o s-o caut.Eu inclin mai mult spre parerea Parintelui Serafim Rose.Dumnezeu a creat lumea in mod minunat - atatea culori, atatea forme- este in firea omului sa fie creativ.Si mai ales femeii i-a dat inclinatie de a realiza tot felul de frumuseti cu care sa-i bucure pe cei din jurul ei, si cu care sa faca o atmosfera calda in camin. Lumea fara farfurii cu flori, fara fete de masa brodate, fara paturi crosetate multicolor ar fi foarte saraca- parerea mea :).Stilul modern minimalist este oribil- n-are suflet, asta e.
ReplyDeletePărintele Paisie se referă la modul pătimaş de a-ţi dori un lucru, la felul în care acesta îţi poate acapara inima. Se vede cel mai bine atunci când interferă cu relaţia cu ceilalţi. Eu mi-am recunoscut această slăbiciune în cuvintele părintelui. Uneori e evident că buna-dispoziţie şi chiar bunăvoinţa mea depind de modul în care arată mediul în care trăiesc. Asta e în neregulă. Nu toată lumea are acest defect.
ReplyDeleteÎţi dau dreptate în ceea ce spui. Până şi bisericile sunt împodobite cu picturi, sculpturi şi broderii deosebite. Gândeşte-te că există totuşi oameni foarte săraci care nu au farfurii cu flori, feţe de masă brodate sau pături multicolore, dar care au o viaţă bogată, duhovniceşte vorbind. Am cunoscut 2 familii de acest gen şi pot spune că am râvnit la pacea şi bucuria acelor case.
Stilul minimalist este într-adevăr oribil, dar este mai practic după părerea unora (cunosc persoane alergice, astmatice pentru care acest stil este o adevărată binecuvântare) Fiecare îşi alege ceea ce i se potriveşte.
Diana, privind la Marea Egee te-ai înălţat cu gândul la Dumnezeu. Nu cred că e oprit cuiva să admire lucruri frumoase.
ReplyDeleteDacă mergem pe ideea aceasta a reţinerii de la orice dorinţă lumească mai mult decât credem că ar fi voia lui Dumnezeu cădem într-o ispită de dreapta. Un anumit avvă considera chiar şi cântarea la strană ca pe o împrăştiere. Astea sunt lucruri înalte pentru noi, mirenii.
A nu-ţi înnebuni bărbatul cu investiţiile pe care vrei să le faci în schimbările aranjamentului interior sau a nu iscodi cu ochii prin biserică ce eşarfe au alte cucoane cred că sunt "nevoinţe" la care poate aspira orice muritoare.
da, sunt total de acord cu tine. Nu trebuie sa ne atasam patimas de lucruri, si bucuria noastra interioara trebuie sa tina de lucrurile nevazute. Dar cred ca trebuie sa avem grija sa nu cadem in extreme,cum zicea si Diana mai sus.Adica sa cautam sobrietatea cu tot dinadinsul, socotind frumusetea un pacat, sau ceva de genul asta.
ReplyDeletereferitor la saracii care nu au lucruri frumoase- cred ca e posibil sa traiesti frumos, in sens material, nu doar duhovnicesc, chiar daca esti sarac. Superbele quilturi s-au nascut din petice.O canita frumoasa nu e neapara scumpa. O floare din gradina pe masa insenineaza totul- nu e neaparat sa fie cos cu trandafiri scumpi. O fata de masa brodata, o dantela crosetata poate face orice femeie, cat de saraca, daca investeste timp, dragoste si creativitate.Cred ca poporul nostru a avut intotdeauna o cultura a simplitatii si a frumosului, care s-a cam pierdut, din pacate.
A nu-ţi înnebuni bărbatul cu investiţiile pe care vrei să le faci în schimbările aranjamentului interior sau a nu iscodi cu ochii prin biserică ce eşarfe au alte cucoane cred că sunt "nevoinţe" la care poate aspira orice muritoare.
ReplyDelete.........
total de acord.Cred ca fiecare trebuie sa caute sa-si infrumuseteze casa si mediul inconjurator in limita posibilitatilor, fara sa exagereze. Calea de mijloc adica.