...din viata crestinului este lucrarea poruncii iubirii si relatia vie cu Dumnezeu si cu sfintii sai. Din relatia cu Dumnezeu el isi trage seva fericirii si apoi revarsa si peste altii prin felul in care se poarta cu ei binecuvantarea de care el insusi se veseleste. Aceasta o face fara sa astepte ceva in schimb (coplesit fiind el de darul bunatatii dumnezeiesti) si fara sa faca diferente intre oameni.
Ca sa fac o analogie slabuta, as compara starea cu aceea pe care o ai la cateva secunde dupa o mare reusita, cand iti vine sa iti strigi fercirea pe strazi si ai lua pe toata lumea in brate.
Tot ce este mai putin decat aceasta este al crestinului bolnav, chinuit de patimi, care se lupta sa mimeze harul si nu reuseste decat cel mult o corectitudine politica. Trist, dar adevarat!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment