Am intalnit multe preotese de preoti zelosi care sunt nemultumite fiindca raman singure foarte multa vreme. Nu ma refer la femei in varsta, nici la familii cu maxim doi copii si aceia marisori. Nu sunt femei fara spirit de sacrificiu, fara dragoste de biserica si nici iresponsabile sau neintelegatoare. Pur si simplu o familie in continua expansiune presupune cel putin doi adulti care impart responsabilitatile. Sau vaduvie...Altminteri e exploatare curata!
Niciodata nu am agreat ideea ca preotul sa isi neglijeze intentionat indatoririle familiale sub pretext ca isi dedica timpul exclusiv bisericii. Mi se pare un fariseism crunt. De ce? Pentru ca in afara de programul fix pe care il are, rareori preotul se confrunta cu situatii urgente, care nu sufera amanare. Isi poate programa deci activitatea astfel incat sa nu interfereze cu alte obiective. Chiar si aceste urgente trebuie cantarite, fiindca una este sa contramandezi ce aveai de facut cu ai tai pentru cineva care e pe moarte sau in pragul sinuciderii, si alta pentru cineva care te cicaleste cu aceleasi probleme si nici aacultare nu face, ci doar mai vrea putina bagare in seama.
Sa nu discutam de jertfa preotesei. In primul rand e absolut dezgustator sa impui altuia sa se jertfeasca. Jertfa are valoare atunci cand este benevola, cinste ei daca te trimite ea insasi la altar. In caz contrar e ca si cum ai fura de la cineva si apoi i-ai tine predici despre generozitate.
Daca esti preot nu cred ca esti absolvit de a-ti ajuta familia cand este necesar si nu inseamna ca brusc anumite indeletniciri casnice sunt degradante pentru tine. Daca duci gunoiul, dai cu mopul sau speli vreo olita la nevoie nu iti stirbeste cu nimic demintatea si nici nu se intristeaza harul. Imi pare ca ar trebui sa fii cel care stie cel mai bine cum ca acela care vrea sa fie mai mare sa fie sluga tuturor. Urmareste-te cu atentie (cu trezvie, daca vrei) sa observi daca incerci sa te strecori alegand sa te implici in ceea ce e ti se pare mai usor si lasandu-i pe altii sa se delecteze cu corvoadele.
Daca totusi doresti maxima libertate in misiunea preoteasca (desi in cazul acesta nu inteleg de ce ti-ai mai luat si jugul casniciei) mai exista solutii pentru a pastra pacea in camin, cum ar fi o planificare mai riguroasa a timpului, eliminarea din inchipuita activitate preoteasca a discutiilor libere (ca sa nu zic desarte) la care se intind credinciosii pe langa slujbe sau spovedanie, o infranare mai severa sau asigurarea unor ajutoare pentru momentele in care nu esti disponibil.
Cam astea sunt ideile mele momentan. Posibil sa fi deranjat egoismul unora, dar imi asum in deplina cunostinta de cauza😊
Daca totusi doresti maxima libertate in misiunea preoteasca (desi in cazul acesta nu inteleg de ce ti-ai mai luat si jugul casniciei) mai exista solutii pentru a pastra pacea in camin, cum ar fi o planificare mai riguroasa a timpului, eliminarea din inchipuita activitate preoteasca a discutiilor libere (ca sa nu zic desarte) la care se intind credinciosii pe langa slujbe sau spovedanie, o infranare mai severa sau asigurarea unor ajutoare pentru momentele in care nu esti disponibil.
Cam astea sunt ideile mele momentan. Posibil sa fi deranjat egoismul unora, dar imi asum in deplina cunostinta de cauza😊
Duhovnicul nostru i-a spus mereu sotului meu ca primul enorias care are nevoie de el sunt eu (nu vorbim aici de urgente). Poate sunt multe femei cu mai multa daruire si mai multa putere, dar eu daca nu il aveam pe el ca sprijin, sigur nu puteam sa fac mai multi copii. Cand vomiti cateva luni doar cu gandul la usa bucatariei, singura scapare e sa vina altcineva sa dea mancare copiilor. Cum mame disponibile la jertfa nu avem niciunul, a trebuit sa facem fata singuri situatiilor.
ReplyDelete