...pivotez pe doua versete, ca sa imi hranesc nadejdea:
Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat.
Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati ai eu va voi odihni pe voi.
Nu e un lucru minunat sa existe Cineva care sa te elibereze de orice inseamna suferinta si limitare? Problema e ca nu stiu cum sa ma apropii de El astfel incat sa ii transfer osteneala mea.
Sincer, daca as putea trai si simti despovararea asta inca de pe acum, m-as simti ca un rob rascumparat si eliberat (teoretic stiu ca neamul omenesc este rascumparat din robia mortii) al Aceluia si mi-ar veni foarte usor sa Ii implinesc toate poruncile. Cine nu se supune cu bucurie unui stapan care il izbaveste de orice boala si neputinta, ba mai mult, il odihneste ori de cate ori e ostenit si impovarat? Mai mare plata si binefacere nu cred sa existe.
Un lucru ma intriga: oare noi, cei vii, avem acces la plinatatea acestor adevaruri sau numai dupa moarte se poate indulci omul de odihna Lui? Daca suntem totusi pe cale eu zic ca vom pregusta dupa putere din bunatatile ceresti fagaduite noua.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Ce minunat ați spus!
ReplyDeleteNu cred ca n-ai "gustat" in anumite momente odihna Lui. Macar la Sf Liturghie sau cand te-ai impartasit sau dupa o spovedanie buna. Probabil te referi la faptul ca n-o pastram macar mai mult timp sau ca n-o pastram de tot, asta nu se poate fiindca, din cate stiu, gresim mereu si fara sa ne dam seama.
ReplyDeleteMai e ceva, cred... Poate ca ne obisnuim cu El. Cum se obisnuieste omul cu un bine si nu-si mai da seama de el decat cand e lipsit de acel bine. Un exemplu. Cand sa semnez pt operatia pe care urma s-o sufar, am avut un moment in care am gandit "NU" - si am simtit cum "Cineva" se retrage, asa m-am speriat ca din mine ( nu din minte, din mine!) am strigat "nu, nu, vino inapoi, ma operez, uite, semnez!" - si a fost bine.
Ei, ba da, dar flash-uri.
DeletePrin rugaciune nu ne simtim singuri.Ori ca ne rugam sa ne intareasca, or ca ne rugam sa ne usureze crucea, ori ca deznadajduim usor, ori ca nu ne-am rugat indeajuns.Ceva avem de lasat la picioarele Lui dar nu prea stim ce. Si atunci ne rugam sa ne lumineze El.
ReplyDeleteSfantul Paisie spunea ca daca ar pune pe talerul unui cantar jumatate din bucuria lui si pe celalalt taler bucuria intregii lumi, partea lui ar atarna mai greu. Sa inteleg ca putem gusta din viata asta din odihna si bucuria Lui.
ReplyDeleteeu cred ca aceste lucruri sunt pentru viata aceasta,dar noi nu reusim sa avem incredere suficienta in Dumnezeu si nu ne putem linisti prin lasarea in voia Lui.Si/sau avem o imagine falsa despre Dumnezeu, nu credem cu adevarat ca El e bun si ne iubeste.
ReplyDelete