Rugaţi-vă neîncetat ...

           Rugăciunea nu se săvârşeşte numai când stai la rugăciune, ci dacă îţi ţii mintea şi inima îndreptate spre Dumnezeu şi încordate, te afli tot în rugăciune, în orice situaţie vei fi. Pravila rugăciunii se face când îi vine timpul, dar cealaltă stare de rugăciune îşi are drumurile ei. Calea ce duce spre dânsa este deprinderea de a ne aminti totdeauna de Dumnezeu şi de ceasul cel din urmă împreuă cu judecata care îi urmează. Iată orânduieşte-ţi în acest chip cele lăuntrice şi totul va merge bine. Asta va fi lucrarea de a închina înăuntru orice pas lui Dumnezeu. Paşii trebuiesc îndreptaţi potrivit poruncilor, iar poruncile le ştiţi. Orice întâmplare o putem conduce spre poruncile Domnului şi să închinăm lui Dumnezeu înăuntrul nostru lucrarea ce o facem pentru el.
          Căutaţi şi veţi afla... Ce trebuie să căutăm? O legătură vie şi simţită cu Dumnezeu. Asta o dă harul Sfântului Duh, dar e nevoie să ne ostenim pentru a o dobândi. Dar încotro să ne îndreptăm osteneala? Spre lucrarea de a ne aduce aminte de Domnul, ca unul ce este aproape şi chiar în inima noastră.
          Dumnezeu este pretutindenea şi se află pururea cu noi, îl avem în noi şi între noi, dar noi nu suntem întotdeauna cu el, pentru că nu ne aducem aminte de el şi facem lucruri pe care nu ni le-am îngădui, dacă ne-am aduce aminte de el. Ia-ţi asupra ta osteneala să te deprinzi cu această aducere aminte!
          În toată vremea, de la deşteptare până la culcare umblă în aducerea aminte de Dumnezeu, Cel ce în tot locul este de faţă, cultivând în tine gândul că Domnul vede şi numără toate mişcările inimii tale.
                           (Sbornicul,  Vol 1)
          În facultate aveam o colegă adventistă cu care mă înţelegeam mai bine decât cu alţi colegi. Erau de aceeaşi religie cu mine, dar nepăsători cu totul. Nu era o chestiune de dispreţ. Pur şi simplu nu ne preocupau aceleaşi lucruri. La un moment dat am discutat cu ea problema aceasta a timpului pe care ţi-l ocupă copiii (necăsătorite fiind). Ea mi-a spus că mama ei a sfătuit-o să practice contracepţia sub pretextul că altfel, cu mulţi copii, nu-i va mai rămâne timp de "studiu biblic". Pe atunci mi se părea rezonabil. Cât de mult m-am înşelat: Dumnezeul creştinilor nu este un Dumnezeu al studiului abstract:

Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.(Iacov 2, 27)

        Cu greu am învăţat că îngrijirea copilului nu se face în detrimentul sporirii duhovniceşti dacă "închin" această lucrare lui Dumnezeu. Mai demult mă revoltam în sinea mea pentru că, în loc să încep ziua cu obişnuita rugăciune de dimineaţă, eu trebuia mai întâi să duc 2 oliţe să le spăl. Seara, la culcare, când fiecare copil cerea de câte 4 ori apă, mă enervam de-a binelea. Dacă-mi aduc aminte de Dumnezeu pot să mă ridic cu inimă veselă şi să-i slujesc cu drag (chiar dacă mă dor toate oasele şi pic de somn):

36.	Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37.	Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

41.	Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.
42.	Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. (Marcu cap 9)