Despre copii - Pater Porfirie (1)

          Ceea ce-i mântuieşte şi-i înrâureşte în bine pe copii este viaţa din casă a părinţilor. Lângă copii, părinţii trebuie să devină sfinţi prin blândeţe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar bucuria care le va veni şi sfinţenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înţelelgere dintre părinţi este tot ce trebuie pentru copii.
           De obicei pentru purtarea rea a copiilor greşesc părinţii. Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinţii nu se sfinţesc, dacă nu luptă, fac mari greşeli şi transmit răul pe care îl au înăuntrul lor. Purtările copiilor sunt legate nemijlocit de starea părinţilor. Când copiii sunt răniţi de faptul că părinţii se poartă rău unul cu celălalt îşi pierd puterile şi pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rău, iar casa sufletului lor se primejduieşte să se prăbuşească clipă de clipă. (...)
           Se naşte în sufletul copilului o anumită stare din pricina părinţilor lui, stare care lasă urme înăuntrul lor pentru întreaga viaţă. Purtarea lui în viaţă, legătura cu ceilalţi atârnă nemijlocit de trăirile pe care le poartă din anii copilăriei. Se măresc, se formează, dar în adâncime nu se schimbă. Asta se vede chiar şi în cele mai mici manifestări ale vieţii.

o linişte suspectă m-a făcut să-i spionez

            În familie se află o mare parte a răspunderii pentru starea duhovnicească a omului. Pentru ca să scape copii de felurite probleme lăuntrice nu sunt de-ajuns sfaturile, constrângerile, logica, ameninţările. Mai degrabă înrăutăţesc lucrurile. Îndreptarea vine prin sfinţirea părinţilor, care nu trebuie să se mărginească la dăscălire, ci să se facă pildă de vieţuire şi rugăciune. Deveniţi sfinţi şi nu veţi mai avea nici o problemă cu copiii voştri.