Prin pat

           Nu m-am străduit niciodată să-i învăţ pe copiii mei diverse gesturi ca apoi să poată face demonstraţii de precocitate în faţa cunoscuţilor. M-a preocupat însă să-i învăţ să se dea jos din pat sau de pe scaun singuri. După părerea mea această achiziţie este extrem de importantă pentru siguranţa copilului, cât şi pentru uşurarea muncii de supraveghere.
          Îi puneam la marginea patului în funduleţ, cu faţa spre marginea patului, şi le spuneam "Dă-te jos!", arătând cu mâna spre covor, unde se găsea o jucărie atrăgătoare pe care puii o primeau la "aterizare". Apoi îi întorceam pe burtă, cu picioarele ieşind puţin în afara patului şi îi lăsam să alunece uşor până atingeau cu ele de podea. Repetam mişcările de mai multe ori, fără să-i forţez pe cei mici. Era ca o joacă în doi. Mă arătam foarte încântată când ajungeau în picioare jos, iar bebelul, văzând bucuria mea, chicotea şi el satisfăcut.
           Deşi e un copilaş isteţ, Grigorie a deprins mişcările de coborâre din pat la o vârstă mult mai mare ca fraţii lui, în ciuda strădaniilor lor de a-l şcoli în această chestiune.  A mers foarte de timpuriu, înainte de 9 luni, şi a învăţat să se caţere la scurt timp după aceasta, ceea ce înseamnă că a putut ajunge la înălţimi periculoase pentru el. Permanent trebuia să fie cineva cu mâinile pe lângă el, pentru că nu resimţea nici o ameninţare când păşea nesigur pe marginea patului. A şi căzut de câteva ori, a plâns mult, dar a continuat să încerce să păşească în aer ca în desene animate :) Zilele trecute, după ce am renunţat să-l cicălim cu "cade băiatul!" am observat că a devenit mult mai prudent şi că ştie deja cum să coboare din pat cu viteză regulamentară.

 Free images from acobox.com

         Că tot veni vorba de pat, nu pot să nu consemnez aici un eveniment important: un copil chinuit de talent atletic mi-a rupt patul din sufragerie.  Nu e vorba de arcuri, alea s-au dus de mult timp. S-a rupt cadrul pe mijloc, s-a deformat ireversibil... Şi mare mi-a fost mirarea că n-am putut să mă supăr. Nici nu-mi mai iau pat. Mă gândesc să cumpăr doar saltea ca să avem mai multe grade de libertate.