... important in viata este sa stii sa faci diferenta dintre a sacrifica si a dedica si, mai ales, daca Dumnezeu te aduce intr-o anumita situatie, cum sa faci trecerea spre trairea celui din urma verb ca sa ti se deschida o alta perspectiva, prin care sa simti implinire si bucurie.
In prezent eu nu simt ca ma sacrific pentru familia mea, ci am bucuria de a ma dedica acestei slujiri, fara sa simt vreun regret ca nu sunt cu alti oameni, in alt loc decat in casa mea. Simt si inteleg ca aceasta este lucrarea mea si nu imi pun problema ca m-am irosit in vreun fel, alegand acest fel de vietuire.
Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am nascut cu mentalitatea asta. Nici cu mentalitatea carierista nu cred ca se naste careva. Toate se educa in functie de sistemul de valori al fiecaruia, asa ca am ales sa "imbrac" gamdirea care imi aduce pace si bucurie in contextul credintei mele si nu cred ca am gresit.
Aveți foarte mare dreptate. Mi-a luat mulți ani sa înțeleg că este in regulă sa vreau sa fac și altceva in afara de a fi mamă. Mi se parea că, dacă stau cu pruncii acasă, mai-mai că meritam deja cununa de muceniță încă de pe pământ... Apoi, târziu, am înțeles că această atitudine (păguboasă pentru sufletul meu, dar și pentru relația cu ceilalți ai casei) ascunde dorința mea tainică de a lucra și in afara casei. Așa că la 33 de ani am pornit pe drumul unei noi calificări, pe care sunt pe cale sa o finalizez, apoi voi incerca sa lucrez și altceva decât a fi mamă, pentru echilibrul meu și al tuturor din casă. După principiul "happy mom, happy family".
ReplyDeleteAștept cu nerăbdare toamna viitoare, când voi porni pe noul drum. Și mă uit, parca din afara mea, la nerăbdarea mea, pregatindu-ma pentru orice și spunandu-mi: "Dacă până la toamnă vei rămâne însărcinată cu al cincilea prunc, vei ști atunci care este voia lui Dumnezeu pentru tine și o vei primi cu mai multă seninătate?"
Daca familia ta e cu adevarat mai fericita cat timp tu esti si la serviciu,in acest caz, chiar si cu al 5lea prunc, tot la serviciu ar trebui sa te intorci, pentru ca totul sa fie bine. Voia lui Dumnezeu se manifesta in pacea constiintei, in bucuria inimii si iubirea aproapelui. Ca mergi sau nu la serviciu nu conteaza, atata vreme ce alegi ceea ce aduce tuturor un plus de bucurie in casa ta si nu stramtorezi/intristezi pe nimeni cu aceasta alegere.
DeleteAșa e, cum spuneți. Numai că până acum Dumnezeu nu a îngăduit mai mult decat cate un job cu jumătate de normă și fără prea mari responsabilități, deși am studiat până la nivel postuniversitar. Poate și acesta este un semn...
DeleteDe aceea spun că aștept, curioasă, toamna viitoare, când ar trebui sa încep ca profesoara in inv. primar, să vad ce îmi rezerva.
Dar sunt complet de acord cu tot ce ați scris! De 12 ani stau cu ai mei copii și a ajuns sa mi se pară lucrul cel mai firesc cu putință. Nu e nimic umilitor in asta. Nu simt că nu pot purta o conversație cu un adult despre altceva decât copii, nu m-am simțit niciodată ca acele "gospodine" din anecdote. Luat așa cum este firesc, a te dedica familiei este înălțător și aducător de pace. Fiindcă știi că faci tot ce îți stă în putință pentru mântuirea copiilor, că le ești aproape, că nu poți fi vreodată acuzată că "n-ai fost acolo" să îi asculți.
Apoi este vorba și despre soț, care se bucura de căldura căminului după fiecare zi de muncă și care își trage puterea și energia din această căldură.
Și, în ultima instanță, despre însăși femeia care se dedica, deoarece aceasta are condițiile prielnice pentru rugăciune (mai mult timp, mai multa liniște.
De ce promovați statul acasă? O mama cu multi prunci nu poate avea un job? Statul exclusiv acasă nu te face sfântă așa cum nici un job,păcătoasă.
ReplyDeleteDe ce folosesti cuvantul a promova? Nu, nu promovez, fac altceva ce tu nu înțelegi si nu are rost sa iti explic. Persoanele pentru care sunt scrise astfel de texte primesc mesajul meu corect.
ReplyDeleteIn rest, de acord cu tine.
Posibil sa am alte texte gen promovare, dar acesta are cu totul alta nuanta. O mama cu multi prunci poate avea job. Poate pleca si in strainatate la munca, daca e sanatoasa, cum sa nu poata?! Dar poate sta si acasa, ingrijindu-si personal casa si ocupandu-se personal de copii, nu credeti?
ReplyDeleteÎn indreptarul de spovedanie al Sf Gheorghe Zăvorâtul apare la porunca a doua "m-am jertfit fără tragere de inima". De multe ori binele făcut îl percem ca sacrificiu din cauza iubirii de sine, căci în loc sa deschidem ochii doar spre ceilalți, pe care să îi iubim real și față de care dedicarea sa vina firesc, insesizabil, punem sinele, imaginea și confortul propriu în prim-plan, cu alte cuvinte suntem mici la suflet și iubitori de slavă deșartă, de aceea ne e greu. Cine se dedica da dovada de mai multe virtuți, dar răbdarea este evidentă.
ReplyDelete