...sambata dimineata la o plimbare de relaxare cu sotia si copilul de nici doi ani, nu e ok sa o iei constant inainte vorbind la telefon, iar cand intrerupi convorbirile sa te rastesti la ei ca nu mai ajungeti odata in parc daca piticul se opreste la fiecare doi pasi sa cerceteze cate ceva de pe jos.
Cateva sugestii:
Constientizeaza ca pleci la drum cu un copil mic si intelege ca ei nu pot focaliza pe un obiectiv al iesirii, ci exploreaza totul, sunt distrasi de orice, ca se extaziaza de fiecare gandacel si ar culege fiecare castana
Ia masina pana in parc sau cara tu copilul in brate pana ajungi la locul dorit. Merita efortul, daca tii atat de mult la destinatia respectiva.
Vorbeste frumos, pune ceva caldura in exprimare! Nu strica nimanui. Altfel, in loc sa va simtiti bine impreuna, e foarte probabil sa va certati.
Incearca sa opresti un timp telefonul si sa traiesti in realitatea imediata cu familia ta, sa construiesti momente frumoase alaturi de ei. Nu stii cat traiti impreuna. Sa nu regreti mai tarziu ca nu ai stiut sa ii pretuiesti si sa te bucuri de ei.
Intreaba-te ce se intampla cu capacitatea ta de a iubi si ce intuneric s-a asternut peste inima ta, daca te enerveaza si bruschezi propriul copil din dragalasenia cu care se opreste asupra micilor minunatii din natura pe care ochiul tau incetosat nu le mai vede.
Probabil indivizii tinta ai acestui text nu vor citi niciodata asa ceva. Daca ii identificati, rugati-va inainte si educati-i cu blandete legat de ceea ce inseamna sa fii tata.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment