...care investesti mult in colegii de serviciu sau acorzi prioritate maxima in viata ta prietenilor de weekend, te-ai intrebat vreodata cati dintre ei te cunosc cu adevarat, fara mastile sociale pe care le porti ca sa fii apreciat?
Cati crezi ca te-ar mai placea asa cum esti tu de fapt?
Cati te-ar suporta o viata cu toate neajunsurile pe care le ai?
Care te-ar mai cauta daca nu ar avea niciun interes/avantaj din relatia cu tine?
Cu care dintre ei poti impartasi bucurii si necazuri simtindu-i in acelasi duh cu tine?
In cati poti avea incredere ca nu iti tradeaza secretele, ca nu te clevetesc dupa ce v-ati distrat impreuna?
Seara, cand se inchide usa casei in urma ta, care ar veni vreodata sa stea cu tine pur si simplu fiindca te simti sigur?
Care dintre ei te cauta pur si simplu sa te intrebe ce mai faci, cum iti mai este?
Cati jertfesc vreodata catusi de putin din confortul lor ca sa te ajute la greu?
Privind in timp, cu care dintre prietenii de altadata mai ai aceeasi apropiere?
Cauta si vezi cine ramane si la bine si la rau cu omul din tine atunci cand toti pleaca la ale lor. Aceasta e directia in care trebuie sa iti canalizezi preocuparea, sensibilitatea, abilitatile de comunicare, timpul, energia.
Mi-e mila de tine daca in loc de stralucirea statornica, linistita si curata a flacarii de candela preferi sa iti luminezi calea doar cand si cand cu focuri trecatoare de artificii.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Cand toti pleaca la ale lor ramane o persoana, nu stiu daca e mult putin dar sunt recunoscatoare pentru ea. :)
ReplyDelete