...ca interdictiile pe care le punem sunt spre binele lor, ca adesea ne este si noua greu sa ii lipsim de placerea momentului si ca o facem doar spre binele lor.
Mie uneia cel mai greu imi vine sa suport resentimentele de moment ale copiilor. Desi stiu ca nu sunt profunde, nu pot sa imi protejez inima de durerea pe care o simt cand ii vad intorsi impotriva mea.
Grig a fost destul de avariat dupa gripa (dupa 1 ianuarie): dupa ce a terminat de bolit gripa in sine a mai facut o tura de subfebrilitati cu dureri de urechi vreo doua zile si dupa ce i-au trecut si astea a tras de o laringita cumplita cum nu a avut nici ca sugar.
La o zi-doua dupa ce a scapat si de laringita tinea mortis sa mearga cu tati la parohie intr-o sambata. La noi in biserica e tare frig si mai erau si cateva pomeniri de facut in cimitir. Nu puteam sa il scot inca, fiindca era si slabit si nici nu se odihnise in noptile trecute din cauza laringitei.
S-a suparat foarte tare pe mine, fiindca nu iesise de multa vreme din casa si nu intelegea, cu toate explicatiile mele, ca nu e indicat sa respire aer rece asa curand si nici sa stea ore in sir cu picioarele inghetate.
Era evident ca ma uraste pentru ca nu cedasem la insistentele lui. L-am auzit bombanind: "Cand ma fac mare nu mai tin nicio poza de-a ta." M-am facut ca nu aud, dar m-am mahnit mult. Bineinteles ca pana a doua zi si uitase de conflict, eram iar "mamita" cea draga.
De data asta a fost vorba de un pericol pentru sanatatea trupeasca, cu implicatii concrete, previzibile. Mai greu e cand trebuie sa te ocupi de pericole mai putin palpabile ce vizeaza sanatatea sufleteasca.
Inteleg perfect frustrarea parintilor care nu se simt in stare sa interzica sau sa limiteze factori care influenteaza negativ gandirea si sentimentele copiilor. Ideal ar fi sa ii putem elimina total. Daca nu putem, macar sa tragem spre binele duhovnicesc cat de mult putem (tinand cont de intensitatea adictiei copilului cat si de intristarea pe care o putem duce in perioada in care el se revolta).
E si in aceasta confruntare de forte o "ne-vointa" 😊 pe care parintele o face si care cred ca ii este placuta lui Dumnezeu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Off de cate ori ma lovesc si eu de vorbe urate... "nu ma lasi niciodata sa fac ce vreau", "esti cea mai rea", "mai bine era tati cu noi in camera"... si are doar 6 ani, e abia inceputul, iar mie mi se par insuportabile si inacceptabile, nu pot sa nu ma las influentata, ma intristez si plang...
ReplyDelete