...devianta a ravnei crestinesti pe care am observat-o si eu la mine in anii tineretii este stradania de a-i face pe copii direct sfinti daca s-ar putea.
Nu e sanatos sa arzi etapele. Fa-i mai intai oameni de omenie, invata-i bunul simt, buna cuviinta crestina. Deprinde--i mai intai corectitudinea si apoi rabdarea nedreptatii, mai intai infranarea cu masura, apoi vorbeste-le despre asceza.
Exigenta maxima intoarce-o spre tine insati. Cate din virtutile pe care le pretinzi de la copil le-ai dobandit deja? Daca nu, cum crezi ca vei fi credibila vorbind despre ele? Vrei sa te asculte? Fii ascultatoare in ierarhia in care esti inscrisa si apoi vei vedea schimbari de la sine si la copil.
Preocuparea excesiva pentru induhovnicirea copilului e o capcana subtila pentru mamicile evlavioase, o deturnare vicleana a bunelor intentii. Sigur ca te mantuiesti prin nastere de prunci, dar cea mai buna cale de inraurire a lor spre bine este lucrarea ogorului tau launtric.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
mamaaa, parca ai vorbit de mine...Dupa multe greseli la capitolul asta am ajuns, la un moment dat, la aceeasi concluzie
ReplyDelete