Unii copii isi se exprima mai bine prin joc si chiar isi vindeca anumite suferinte interioare transpunand in lumea papusilor si plusurilor conflictele din viata lor reala. Eca isi descarca nemultumirile in compuneri, fie ele cele pe care le primeste ca tema la scoala (atunci cand tema nu e trasata atat de strict isi tese povestea ei pe ideea impusa de doamna) fie scrisori catre prieteni imaginari, fie file de jurnal. Cand e vesela si in imaginatia ei totul e stralucitor si viu colorat, cand e dezamagita sau revoltata atmosfera e sufocanta si personajele sunt triste sau rautacioase.
Dintre toti copiii mei tot ea e cea mai afectata cand eu nu sunt bine. In perioada "de trista amintire" a greturilor si varsaturilor scria despre fetite bolnave de cancer, despre copii care faceau o mizerie de nedescris in camera lor sau scria la persoana intai ca din partea unei fetite orfane care avea o mama vitrega rea. De asemenea, se cunostea mica ei depresie si in rezultatele scolare (desi e foarte isteata intra in regresii semnificative daca nu sta bine emotional) si in relatiile cu doamna si colegii.
Am incercat din rasputeri, mai ales pentru ea, sa imi ies din starea aceea de rau, sa zambesc mai mult ca sa creez macar o aparenta de mai bine care sa o incurajeze. Lucram inca la capitolul imbratisari si mangaieri, care pana nu demult ne-a fost inaccesibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ne recuperam cat mai repede, mai ales ca si eu sunt aproape restabilita.
Acesta a fost unul din "efectele secundare" ale aparitiei unui nou membru in familie. Multa lume e preocupata de felul in care primesc copiii vestea unui fratior mai mic. Avand in vedere slabiciunea care ma caracterizeaza in primele luni de sarcina, e firesc ca dupa entuziasmul initial sa apara mici nemultumiri. Am considerat insa ca nu e prioritar a fi pe placul oamenilor, nici macar al copiilor, ci a ma preda voii lui Dumnezeu in privinta nasterii de prunci, ramanand ca Dumnezeu sa randuiasca apoi toate asa cum ne sunt de folos si noua si celorlalti copii ai nostri.
Dintre toti copiii mei tot ea e cea mai afectata cand eu nu sunt bine. In perioada "de trista amintire" a greturilor si varsaturilor scria despre fetite bolnave de cancer, despre copii care faceau o mizerie de nedescris in camera lor sau scria la persoana intai ca din partea unei fetite orfane care avea o mama vitrega rea. De asemenea, se cunostea mica ei depresie si in rezultatele scolare (desi e foarte isteata intra in regresii semnificative daca nu sta bine emotional) si in relatiile cu doamna si colegii.Am incercat din rasputeri, mai ales pentru ea, sa imi ies din starea aceea de rau, sa zambesc mai mult ca sa creez macar o aparenta de mai bine care sa o incurajeze. Lucram inca la capitolul imbratisari si mangaieri, care pana nu demult ne-a fost inaccesibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ne recuperam cat mai repede, mai ales ca si eu sunt aproape restabilita.
Acesta a fost unul din "efectele secundare" ale aparitiei unui nou membru in familie. Multa lume e preocupata de felul in care primesc copiii vestea unui fratior mai mic. Avand in vedere slabiciunea care ma caracterizeaza in primele luni de sarcina, e firesc ca dupa entuziasmul initial sa apara mici nemultumiri. Am considerat insa ca nu e prioritar a fi pe placul oamenilor, nici macar al copiilor, ci a ma preda voii lui Dumnezeu in privinta nasterii de prunci, ramanand ca Dumnezeu sa randuiasca apoi toate asa cum ne sunt de folos si noua si celorlalti copii ai nostri.
No comments:
Post a Comment