Amprente

Mama nu are intotdeauna raspuns la toate intrebarile copilului, nu are intotdeauna un cuvant potrivit pentru a spulbera o tulburare, dar intotdeauna are la indemana rugaciunea.

Uneori Dumnezeu ma lumineaza ce sa raspund framantarilor copiilor si imi da o putere deosebita asupra mintii lor. E o lucrare pe care as asemana-o cumva (la scara mult mai mica) cu ceea ce face duhovnicul la spovedanie: deseori ma mir si eu de discursul pe care il tin si de efectele lui in viata copiilor.

Alteori nu am nici o inspiratie. Ma simt blocata in comunicarea cu ei, desi vad clar ca au nevoie de ajutor. Punand inaintea lui Dumnezeu neputinta mea (in fond sunt copiii Lui) am observat cu bucurie in repetate randuri cum eram efectiv sustinuta in modelarea copiilor fie de catre duhovnic prin spovedanie, fie de o alta persoana straina familiei, fie ii vedeam folosindu-se de vreun pasaj citit undeva, de vreo informatie de la scoala sau pur si simplu primeau raspunsuri la intrebarile lor ascultand discutiile noastre cu prietenii.

Mai demult as fi fost geloasa ca din exterior vine asa o inraurire puternica asupra lor pe frecvente care mie imi sunt inaccesibile. Imi aduc aminte ca m-am intristat odata ca Eca a venit de la o activitate extrascolara bucuraoasa sa-mi spuna ca fructele proaspete sunt foarte sanatoase, dupa ce auzise informatia asta de la mine de sute de ori in fel de fel de forme de prezentare :) Acum insa ma bucur de transformarile pozitive si chiar nu conteaza care e sursa lor. Important e rezultatul final, cat despre sursa, n-am nici un dubiu ca e insasi Iubirea.

Cand am incetat sa ma mai consider infailibila in educatia si in formarea caracterului copiilor si am plasat aceasta grija Domnului, centrandu-ma pe relatia mea cu El, au inceput efectiv sa curga rezolvarile problemelor noastre. Cu ocazia asta am redus si din animozitatile care apar intre generatii. Nu e totul lin, dar cu rabdare am vazut netezindu-se multe asperitati de comportament si multe mentalitati gresite parasind capsorul lor.