Nu am simtit la niciuna din sarcinile anterioare pofte, decat cel mult am dorit ceva ca fiind singurul lucru de care nu mi-ar fi fost greata. Nici nu prea credeam in existenta lor.
De data asta insa ma chinuie cumplit un dor de carnuri (in numele tuturor persoanelor pe care le-oi fi judecat vreodata) si cele doua zile care mai sunt de asteptat imi par o vesnicie. Uneori, mai ales spre seara, cand in mod obisniut ma simt mai slabita, aceste pofte ating intensitatea unui delir si ispita gandului imi spune ca voi muri negresit si nu voi apuca sa ma infrupt din mult visatele preparate de miel :)
Tip: oasele (coaste) pt supa le taie pe lungime (ca sa expuna zona cu maduva gustoasa) si le rumeneste inainte o ora in cuptor.
De data asta insa ma chinuie cumplit un dor de carnuri (in numele tuturor persoanelor pe care le-oi fi judecat vreodata) si cele doua zile care mai sunt de asteptat imi par o vesnicie. Uneori, mai ales spre seara, cand in mod obisniut ma simt mai slabita, aceste pofte ating intensitatea unui delir si ispita gandului imi spune ca voi muri negresit si nu voi apuca sa ma infrupt din mult visatele preparate de miel :)
Ispita vrajmasului ...
ReplyDeleteo fi, muma, ca eu nu le stiu deosebi...
ReplyDeleteacum sa nu-ti inchipui ca duc cine stie ce razboi duhovnicesc, ci doar ma incapatanez sa nu bag in seama ce striga haita flamanada din stomacul meu :)
Cand am fost la a treia sarcina si voitam si din apa pe care o beam, singurul aliment pe care il puteam manca fara sa imi fie rau era tocmai carnea. A fost o ispita groaznica tot postul, simtind excat ce povestesti tu aici.
ReplyDeleteeu in timpul unei sarcini pofteam tot ce vedeam si puteam sa mananc orice, insa aveam foarte putini bani si nu-mi puteam permite orice. Imi aduc aminte ca pofteam odata struguri si nu am putut sa-mi cumpar. Auzisem ca la pofta sa-ti lingi palmele...Ei bine, o fi adevarat n-o fi, asa am facut tot drumul pana acasa si am scapat de pofta. Aceeasi metoda am adoptat-o ori de cate ori mi-a fost pofta.
ReplyDeleteToata sarcina am avut pofta "scumpe", insa nu am putut sa le dau curs si am apelat la maini.
Doamne ajuta
Cristina
Eu nu cred ca e doar ispita, ci si nevoile organismului la femeia insarcinata. Eu nu am putut posti in sarcina si nici parintele nu m-a obligat. Si hemoglobina o aveam 10 cu tot ce mancam... Sarcina usoara, Ecaterina!
ReplyDeleteNu stiu, da hemoglobinei mele nu-i place spanacul si sucul de sfecla rosie, vrea miei si iezi sarmana :)
ReplyDeleteImi imaginez ca ai o motivatie duhivniceasca foarte puternica daca ţii post in conditiile astea şi ca probabil iti foloseste la ceva, dar mie mi se pare ca deja toata viata ta e un post si un sacrifciu prin taierea voii, toate sarcinile tale sunt un post. Nu stiu daca sa te admir sau sa ma infricosez de cat de mult te chinui (ceaa ce e valabil si in cazul Dianei). Alina
ReplyDeletePai nu-s de admirat:
ReplyDeletenu sunt un om bolnav (am o Hb super si niciodata n-am fost anemica, ci am avut doar "caderi de calciu", asta pe fondul unei lipse cronice de somn) ,
exista nenumarate gravide vegetariene care n-au murit si nici cine stie ce carente n-au (deci o luna de post nu-i bai),
daca voi manca si carne nu cred ca voi termina cu raul de sarcina (am experientele anterioare: primele 5 luni +/- carne au decurs la fel),
e foarte probabil ca dupa primele cateva portii de carne sa mi se aplece si de ea si sa n-o mai pot consuma (asa cum am facut cu niste capsuni grecesti pe care le-am dorit foarte si dupa ce am dat o groaza de bani pe ele le-am vomitat pe toate asa cum le-am mancat)
So: de ce sa stric postul? De pofta?
Sunt departe de asceza pe care ti-o inchipui. A fost un caz particular, sarcina a treia, ca mi-a fost mai rau decat la celelalte, dar sunt destul de pofticioasa si numai infranarea la mancare nu ma caracterizeaza. As vrea eu, mai ales ca am ceva kg in plus!
ReplyDeleteSunt comoda si destul de putin jertfelnica, asa ca nu ai de ce sa te infricosezi. Faptul ca am spart bariera actuala de maxim doi copii, nu arata ca sunt vreo martira, ci ca incerc sa dau frau liber instinctului firesc al oricarei femei, acela de a cauta implinirea in maternitate. Desi am facut doua facultati, simt ca lucrarea mea de doctorat sunt copiii mei si de la ei ma hranesc cu inocenta, cu tinerete si frumusete.
Mi-a spus duhovnicul de curand o chestie asupra careia nu meditasem inainte: cand vezi un barbat betiv, care joaca la ruleta, cazut, poate si curvar, acela e un barbat care si-a pierdut rostul, care e dezechilibrat, intors pe dos. Echivalentul feminin al unui astfel de barbat, este femeia care refuza sa aiba copii. E o puternica deraiere de la rostul firesc al ei.