Parintele meu a spovedit acum cateva saptamani o tanara de vreo douazeci de ani diagnosticata de curand cu melanom malign. A fost prima ei spovedanie adevarata (mai incercase ea la altcineva, dar respectivul o dezlegase fara sa se marturiseasca, fiindca il impresionase diagnosticul sumbru).
Femeia aceasta i-a spus parintelui ca la sfarsit, dupa ce s-a ridicat de sub epitrahil, pentru cateva clipe nu l-a vazut la fata pe el, ci parea ca vede pe Insusi Domnul stand in fata ei. Fiindca a venit cu multa credinta si poate fiindca are nevoie de o intarire speciala in incercarile prin care trece s-a invrednicit de aceasta vedenie.
" Iata, fiica, Hristos sta nevazut primind marturisirea ta ... iar eu sunt numai un martor..."
Dumnezeu să o miluiască! Cu adevărat sumbru diagnosticul :(
ReplyDeleteSa-i ajute Dumnezeu.
ReplyDeleteCat despre sentinte de genul: ." A fost prima ei spovedanie adevarata" nu pot spune decat ca sunt cam periculoase , de asemeni nu cred ca stie cineva in afara primului duhovnic si a lui Dumnezeu insusi de ce exact o dezlegase acel "altcineva".
Te contrazic: inafara de primul duhovnic si Dumnezeu, mai stia si ea de ce anume fusese dezlegata.
DeletePS Nu e vorba de concurente marunte de parohii vecine, bolnava respectiva locuind la sute de km distanta de zona noastra si pastrand discretia legat de numele si locatia primului duhovnic (o fi fost din orasul ei, de la vreo manastire, nu ma priveste).
DeletePentru persoane sensibile la nuantele fine ale cuvintelor a se citi "adevarata" - "tehnic corecta"
DeleteIn tara noastra exista duhovnici care te dezleaga FARA sa marturisesti NIMIC (asta patise fata respectiva la prima incercare de a se spovedi), altii te pun sa te marturisesti in gand, altii te lasa un timp in fata icoanei si apoi trec la dezlegare. Nu stiu daca a doua tentativa de spovedanie o fi fost "adevarata", dar prima nu a fost o spovedanie defel.
ReplyDelete