O neputinta

Nu ma pot adanci in gandul la rastignirea Mantuitorului, asa cum a fost ea atunci. In zilele noastre Vinerea Mare o petrecem atat de relaxati, cu tot postul si toata ajunarea pe care le tinem. Avem marea sansa de a sti ca urmeaza Invierea (de drag sa te duci la Prohod)

Nu-mi inchipui cum au trecut apostolii peste momentul acesta cumplit. Sa-l vezi insangerat si cu totul lipsit de slava pe omul pentru care ai lasat toate si l-ai urmat nadajduind ca este mantuitorul! Sa nu intelegi cum s-a putut ca barbatul care facuse atatea minuni sa devina atat de neputincios, cum cel care mustrase carturarii si fariseii si luase biciul impotriva schimbatorilor de bani nu raspunde nimic celor care-l batjocoresc:

.	Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.

Sincer, eu as fi innebunit sau as fi deznadajduit, cazand in vreo idolatrie. Pentru mine e uimitor mai ales faptul ca acesti oameni I-au fost devotati si au mai avut credinta si in momentele in care dumnezeirea Mantuitorului era atat de ascunsa de ochii omenesti. De asta zic ca noi, oricat ne-am stradui sa "comemoram" ziua aceasta, nu vom trai nici pe departe durerea pe care au simtit-o cei de aproape ai Domnului.