...in care am avut patru copii, participarea mea regulata si punctuala la slujbele bisericii a disparut. In afara de a imi redresa desele slabiciuni trupesti care au fost si ele o cauza, m-am tot straduit sa gasesc metode de organizare care sa diminueze intarzierile la slujbe.
In primul rand am inteles ca daca vreau sa fiu la biserica pentru a imi reincarca bateriile intr-un fel in care acasa nu o pot face, trebuie sa privesc slujba ca pe un eveniment central (de fapt si este sarbatoarea saptamanii) si sa transmit si copiilor duhul acesta.
Felul in care imi randuiesc sambata, si mai ales sambata seara, e crucial pentru ceea ce se intampla duminica dimineata. Daca reusesc sa las bucataria curata, pregatita pt masa de pranz, sa am haine gata de purtare, sa ma odihnesc pentru a ma putea trezi dimineata e un mare pas inainte.
Ora de trezire este alta piatra de poticnire. Nu este drastic matinala, fiindca am vrut sa se odihneasca scolarii, fiind weekend, si sa nu li se para totul o corvoada, dar nici nu i-am lasat sa motaie cat le-ar fi placut. De asemenea, m-am straduit ca micul dejun pentru cei care nu pot sta nemancati sa decurga cat mai simplu si rapid.
Daca as fi avut ajutoare ar fi fost mult mai usor si mai firesc. Fiindca am fost mereu singura cu copiii de sarbatori, imbracatul lor mi-a revenit exclusiv mie. Iarna e cu atat mai dificil cu cat e mai frig. Ii imbracam pe rand si ii scoteam in fata blocului, ca sa nu transpire. Pana acum nu prea i-am pus pe cei mari sa ii imbrace pe cei mici, fiindca este enervant si nu voiam sa ii obosesc prea tare. Am preferat ca, daca erau gata sa plece singuri inainte la biserica (dupa varsta de 9-10ani).
Mi s-a spus ca nu incurajez intr-ajutorarea intre frati. Posibil. Ceea ce am vazut eu a fost ca daca unul este mai lenes il retine si pe cel care este gata mai devreme si nu se poate impartasi de harul si bucuria slujbelor. Nu era vorba de un frate la ananghie pe care ii indemnam sa il lase in urma, ci de un om dezorganizat, fara prea mare dragoste de biserica de care se foloseste vrajmasul sa incurce si bunul mers al vietii altora. Nu mi se pare eficient duhovniceste sa se simta conditionati unii de altii la modul acesta.
Mai nou pot trimite chiar copiii mici cu cei mai mari la biserica si eu raman cu bebelusul pentru mai tarziu sau chiar las sugarul acasa cu una dintre fete si pot merge si eu la o slujba cat de cat linistita. E cu totul alta situatie decat in tinerete. Cele care inca sunteti la inceput de drum si nu intrevedeti inca o iesire dintr-un stil de viata care pare cam ca la casa de nebuni (singure, cu multi copii mici si zburdalnici) nu deznadajduiti😊.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Exact, nu deznadajduiti! Ani si ani am plans de necaz ca nu puteam ramane la Sf Liturghie de Inviere, sau ca iarna imi era de multe ori imposibil sa ajung cu 4-5-6 copii mici la biseria. Daca ajungeam, totul era un chin. Ca sa ies putin sa domolesc pe cel care plangea, trebuia sa il imbrac cu hainele groase, sa iau dupa mine pe inca cel putin doi care ar fi facut galagie daca ii lasam in biserica. Pe deasupra, mai eram si insarcinata si toate miscarile deveneau dificile. Credeam ca nu o sa vina pentru mine vremea in care sa ma pot duce linistita la o Sf Litutghie.
ReplyDeleteAcum, ca fetele mari au crescut, pot sa le solicit o data pe luna, cand ele sunt in perioada lunara, sa stea ele cu cei mai mici si eu sa ma duc doar cu cei mari la biserica.
Chiar am si eu o mare problema cu asta... din cauza ca nu ma organizez mai bine dinainte, sa las totul pregatit. Ma umplu de nervi pana ies din casa, daca ii imbrac pe baieti si ii las afara in curte se murdaresc pana ies eu... oricum as face, eu ajung la biserica disperata si nervoasa, transpirata si obosita. Si de multe ori mai mult ma solicita in timpul slujbei cel mare, de 7 ani, decat cei mici... nu stiu ce sa mai fac cu el, deseneaza sau coloreaza si intre timp canta cantarile de la strana, dar este distras usor de alti copii si se cearta repede cu ei. E un copil agitat in general, nu are stare sa stea pe scaun 2 ore, si nici in altar nu sta linistit :(
ReplyDeleteCa sa va incurajez...am si eu unul de 8 ani ff agitat...de cand s-a nascut m-a solicitat mai mult decat ceilalti 3...si el e seniorul. La biserica doar sotul se poate impune si sta de el sa spuna cate o rugaciune. Are non stop tot felul de idei pe care incearca sa le puna in practica. Eu il inteleg pentru ca imi este leit si sunt sigura ca va iesi ceva extraordinar din el, dar cateodata ma intristez peste masura si chiar plang, ca ma oboseste psihic 😄
DeleteSi eu am avut un copil agitat si neatent. E inca in proces de formare. Eu nici macar nu il intelegeam, fiindca nu am fost ca el.
Delete