... zgarcita.
Asta fiindca o oarecare actuala profesoara de religie care vrea sa-si mute catedra pe limba romana mi-a cerut caietele de la meditatie de la romana ale fetelor.
Pe la noi sedinta de meditatie este 40 lei, asa ca pana la sfarsitul anului 2014 un "caietel" din acela ma costa 560 lei, nu stiu la cat va ajunge pana la finalul anului scolar. Nu mai spun ca am dus ceva munca de lamurire in familie pentru a justifica investitia in pregatirea in particular a unui elev de nota 10 la scoala. N-am mai luat in consideratie efortul copilului meu de a se trezi pe la 6.30 si a bate drumul pana la profa, indiferent de meteo, nici faptul ca poate le-ar prinde bine si fratilor mai mici caiete cu teorie bine sistematizata.
Informatia din caiet ma costa si pe mine destul de mult si nu e ceva ce pot incadra la categoria milostenie (si nici pe cea care mi-l cere n-o pot considera un om sarac). Se-ntelege de ce nu-mi prea vine sa-l fac cadou pur si simplu? Mi s-ar fi parut fair-play sa puna problema la modul: uite, iti decontez atat per sedinta, dar vreau in schimb sa xeroxez si eu caietul.
Si totusi, daca nu e ceva in genul situatiei de mai sus, atunci... care-i faza cu haina si camasa (Mt 5, 40)?
Asta fiindca o oarecare actuala profesoara de religie care vrea sa-si mute catedra pe limba romana mi-a cerut caietele de la meditatie de la romana ale fetelor.
Pe la noi sedinta de meditatie este 40 lei, asa ca pana la sfarsitul anului 2014 un "caietel" din acela ma costa 560 lei, nu stiu la cat va ajunge pana la finalul anului scolar. Nu mai spun ca am dus ceva munca de lamurire in familie pentru a justifica investitia in pregatirea in particular a unui elev de nota 10 la scoala. N-am mai luat in consideratie efortul copilului meu de a se trezi pe la 6.30 si a bate drumul pana la profa, indiferent de meteo, nici faptul ca poate le-ar prinde bine si fratilor mai mici caiete cu teorie bine sistematizata.
Informatia din caiet ma costa si pe mine destul de mult si nu e ceva ce pot incadra la categoria milostenie (si nici pe cea care mi-l cere n-o pot considera un om sarac). Se-ntelege de ce nu-mi prea vine sa-l fac cadou pur si simplu? Mi s-ar fi parut fair-play sa puna problema la modul: uite, iti decontez atat per sedinta, dar vreau in schimb sa xeroxez si eu caietul.
Si totusi, daca nu e ceva in genul situatiei de mai sus, atunci... care-i faza cu haina si camasa (Mt 5, 40)?
Daca informatia din caiet nu o dati nimanui, nu pierdeti nimic dar nici nu castigati ceva, copilul dvs. a invatat, dvs. ati platit meditatiile respective. Daca dati informatia din caiet si altora gratis, iarasi nu pierdeti nimic, pentru ca ramaneti ca in prima situatie, cu copilul scolit si cu banii dati pe meditatie. Oricum, fiind profesoara ca breasla, pot spune ca succesul la limba romana nu este garantat de caiete si comentarii, cat de deprinderea copilului de a scrie ce trebuie, de a compune texte, de a asimila o multitudine de informatii si de a sti sa produca ce trebuie la un examen. Asta nu se poate face decat prin munca coordonata ori la clasa ori la meditatii daca nu e timp si liniste la clasa. Deci practic, dand caietul femeii care vi l-a cerut, nu pierdeti iarasi nimic, eu am patit asa eleva fiind si facand meditatii la spaniola pe bani multi si cand mi-am cumparat o carte scumpa proful mi-a cerut-o gratis sa o copieze desi el nu dadea gratis carti decat la elevi care frecventau meditatia la el si care plateau pentru asta. Si nu am pierdut nimic. Am luat examenul si am fost tare bucuroasa.
ReplyDeletePierd, lumeste vorbind, daca nu stiu sa negociez folosindu-ma de faptul ca ea are nevoie de aceasta informatie care in mod normal se obtine in mod contra cost. :) Si am mai pierdut ca nu am gasit si eu pe cineva un altruist bisericos caruia sa ii cer de-a gata pe toate. :))
DeleteEcaterina, uite care e gandul meu ...
ReplyDeleteDaca i-ai cere bani, nu cred ca, la final, te-ai simti total impacata cu tine ca ai procedat asa.
Daca nu-i ceri bani, te roade un alt gand, ce pare indreptatit, ca ai platit atat si altcineva ia gratis.
Daca doamna aceasta nu ti-ar fi cerut caietul, oricum nu recuperai nimic, ci banii de meditatii ramaneau o investitie pentru copiii tai, mari si mici.
Si atunci, pentru ca e mai importanta linistea ta sufleteasca decat dreptatea, mai bine ar fi sa dai caietul, fara sa mai faci calcule. Lasa de la tine ...
pentru ca si Dumnezeu ne face daruri mereu, gratis si neasteptat, chiar si cand noi nu meritam.
N-aveam nici un dubu daca sa i-l dau, doar ca m-am simtit zgarcita, asa cum am scris.
DeleteDa, daca nu mi l-ar fi cerut nu recuperam nimic, clar, dar ma roade gandul ca daca mi-l cere pot recupera ceva, mai ales ca suntem intr-o situatie financiara mai mult decat albastra.
Eu, eleva fiind, am avut in urma meditatiilor un caiet cu comentarii ff frumos si deosebit facute de profesoara si de mine. Dupa ce am terminat cl. 8, mi l-a cerut o vecina,care nu isi permitea meditatii si i l-am dat. Dar ea il lua la scoala si mai copiau si alti colegi din el. Profesoara mea, care era si a ei, a vazut caietul, mi-a recunoscut scrisul si mi-a spus ca nu are nimic in potriva sa dau caietul vecinei, dar sa o rog sa nu-l mai ia la scoala sa copieze toti din el, pentru ca acolo este si munca ei (a profesoarei). Si mi s-a parut corecta cererea ei. Carmen
ReplyDeleteSi eu am avut caiete de meditatii extraordinare (in liceu, la fizica si chimie. Cred ca puteam face si eu pregatire cu altii dupa ele. Le-am dat imprumt si nu le-am mai vazut...
DeleteRegret si caietele de clasa de engleza cu gramatica detaliata frumos (am fost la clasa de mate-fiz bilingv engleza) pe care mi le-a cerut chiar o ruda si nu mi le-a mai returnat.
Corect ar fi fost, mai ales daca are o situatie financiara mai buna decat dumneavoastra sa se ofere sa nu primeasca informatia gratuit. Insa, daca nu a facut-o si ii dati aceste caiete nu pierdeti nimic, nici macar lumeste vorbind. Oricum ati fi meditat fata. Iar caietele odata xeroxate va vor fi returnate, deci ceilalti copii vor putea beneficia de ele. De asemenea, nu se stie cand copiii dumneavoastra sau dumneavoastra veti beneficia de alte informatii primite in mod gratuit.
ReplyDeleteSunt hotarata sa fiu ultra-sincera si explicita cu persoana si sa-i dau caietele lasand la latitudinea constiintei ei ce are de facut. In felul asta voi sta foarte linistita indiferent de atitudinea ei.
DeleteDaca nu le dau, ma simt prost (asa cum spui, si eu mai primesc gratis tot felul de obiecte si servicii), daca le dau fara sa prezint situatia deloc, ma simt vinovata de fatarnicie.
Un copil de nota 10 mai are nevoie de meditatii?!
ReplyDeleteEu chiar imi faceam planul, ca daca vor invata bine, nu va trebui sa ii meditez. LE-am cam spus deja de pe acum, ca daca vor scoala, daca vor licee bune si mai stiu eu ce, sa invete, pentru ca imi va fi imposibil sa le platesc meditatori. Eu speram ca singurul compromis in directia asta, va fi putina meditatie la matematica in anul premergator examenelor...
Pai si ea e in clasa a opta.
DeleteCopil de nota 10 si de olimpiada la romana a simtit nevoia ca cineva sa-i recapituleze materia pentru examen ordonat, sa nu ramana vreo arie neacoperita. Profesorul de la clasa nu e neaparat cel mai bine pregatit si mai constiincios, iar notele sunt uneori subiective: ea e o eleva care face impresie buna si ca prezenta, drept pentru care uneori i se trec cu vederea mici lacune.
Am vrut sa o sustin cat pot ca sa nu se simta nesigura pe ea. La liceul pe care-l vrea, se intra cu note ff mari (ultima medie 9.85) si conteaza fiecare sutime. N-as vrea sa ramana cu regrete ca ea nu si-a putut permite sa faca pregatire.
Eu daruiesc tot ce mi se cere. Regret ca in timpul examenului de bacalaureat nu am putut ajuta o colega, dar tin minte ca eram stresata si imi era frica, deja ajutasem 2 alte colege (si duc regretul asta de 20 ani in mine!!!).
ReplyDeleteDespre meditatii si limba romana, desi sunt o romanca mediocra la gramatica si vocabular (imi gasesc mereu scuza ca sunt inginera), iti confirm ce a scris mai sus doamna: nu e nevoie de meditatii, puteti face ore de grup in casa unde povestiti, unde inventati povesti in grup (pentru a antrena si copiii mici, dar si imaginatia), unde rugati fiecare copil sa citeasca ceva (poate fi si din Biblie! dar si din programa scolara) si apoi sa povesteasca celorlalti a citit, sa comentati impreuna si de ce nu, sa scrie mici comentarii/critici/fise la cartea data. Asa se antreneaza si logica, si cuvintele noi (eventual pe copiii mari sa ii rogi sa scoata din carte cate 10-20 cuvinte noi), dar mai ales se formeaza activitati de familie. Eu am facut asa cu prietenele mele in liceu doar de cateva ori si am vazut un castig colosal, mai mare decat cele 4-5 sedinte de meditatie care le-am avut inainte de examenul de admitere de liceu.
Ceea ce spui tu aduce un oarecare beneficiu, dar la un liceu bun exigentele la examen sunt cu mult deasupra a ceea ce se prinde din niste lecturi si exprimari de pareri personale asupra textelor citite. Mai ales gramatica trebuie stapanita temeinic, iar comentariile se fac dupa niste bareme si trebuie urmate anumite etape in expunere. Nu poti scoate la intamplare ideile personale si sa astepti sa fie bine cotate la examen. Cine a participat la concursuri stranse intelege ce spun.
DeleteSigur ca intr-un final toti romanii ajung sa faca liceul, dar daca un copil care are potential doreste sa se instruiasca dpv calitativ ceva mai bine decat la clasa, consider ca e datoria mea de parinte sa-i asigur un suport material.
Am fost in cel mai bun liceu din oras, in cea mai buna clasa - in anii de dupa revolutie(erau numai facultati de stat si concurenta si de 10 pe loc), din clasa mea de liceu 1 singura colega din nu a intrat la facultate pentru ca...nu a depus dosarul(ca sa iti dai seama de nivelul de exigenta). Intodeauna am dat la ceilalti ce am avut, inclusiv colegilor cu care am concurat la facultate pe aceleasi locuri, pentru ca si eu am primit. E f. interesant ca cei din jurul meu si care mi-au cerut au fost mereu silitori. Tin minte ca in liceu am ajutat un vecin la mate, si daca in primele clase de liceu avea note de 5, a ajuns sa intre la facultate la politehnica! Si nu, nu a facut asta pe caietele mele, ci pentru ca a muncit (de la mine a primit ghidare si un exemplu bun). Era f. sarac, mi-a facut cadou o ciocolata si un multumesc sincer; caietele mele de matematica au trecut pe la 5 vecini de bloc, si am ajutat la teme 7-8 vecini. Uite ca fratele meu nu le-a folosit, ca.. nu l-a interesat.
DeleteSi eu am fost ajutata, tin minte ca in anul 2 de facultate un coleg mai mare mi-a dat cateva sfaturi ce mi-au ghidat procesul de invatare; alt coleg peste 2 ani mi-a dat materialele sale si asa am luat la un examen 9 in loc de 7 (si am avut bursa), la un alt examen neimportant am invatat 1/2 eu 1/2 o colega, ea a facut un subiect, eu altul, in examen am furat si schimbat foile si am luat fiecare 9 si bursa (eram amandoua f. sarace, asta a fost solutia noastra inteligenta).
Acum cateva luni am avut examen: 15 mii de oameni din toata Europa pe 50 locuri, cartile le-am cumparat la pret redus (de 4 ori mai mic de la cineva care a renuntat sa dea) si tot le-am imprumutat la o cunostinta sa le foto-copieze.
Am fost la interviuri pe care le-am refuzat dar intrebarile mi le-am scris si dat unor persoane, 2 din ele s-a angajat acolo, si sunt inca acolo nu datorita mie ci pentru ca sunt ele capabile si s-au pregatit pentru interviu.
Consider ca examenele se iau pe cunostintele proprii si inteligenta si munca iar asta nu poate cineva sa imi fure asta - dar la unele persoane poate fi o ghidare, o usa deschisa, un pic de incredere.
Daca ma uit in urma: nu am picat niciun examen la care m-am pregatit, chiar si cand am dat din cele ce aveam. Dumnezeu mi-a dat lumina si inteligenta, si stiu ca e loc pentru toti.
Pe de alta parte, sa nu fiu ipocrita, daca am fi 2 pe loc, nu cred ca as da celuilalt nimic :)
In cazul tau insa eu as tine caietele pentru ca ai si alti copii mai mici si nu stiu cat costa meditatiile in Romania acum, dar eu cand eram in liceu tin minte ca mi se pareau f. scumpe.
Da,f bine v-ati gandit sa mearga la meditatie, si fiica mea era de 10, avea profesor f bun, se descurca f bine, totusi la capacitate, profesorii care dau subiectele nu ii intreaba pe profesorii copiilor daca au facut ceva anume si cum le-a explicat despre una si alta...asa ca fiica-mea a luat o nota f mica, care s-a ridicat dupa contestatie(nu stiu daca stiti dar si anul acesta au fost subiecte controversate) dar numai cu 40 sutimi...a avut medie mare totusi cat sa intre la un liceu f bun pe care si l-a dorit, dar eu am ramas cu regretul ca nu a facut meditatie....poate ar fi reusit sa gestioneze mai bine rezolvarile de la examen, deoarece a facut greseli copilaresti....Mult succes!
ReplyDeletepai ea (profesoara de religie) de ce are nevoie de caiete?daca vrea sa fie o profesoara buna de romana ar trebui sa ajunga pe munca proprie, sau sa rasplateasca munca si timpul altuia in mod corespunzator, daca are nevoie de scurtaturi. Scurtaturile costa.Eu nu cred ca i le-as da si nici n-as avea mustrari de constiinta pentru asta.Unii gandesc, muncesc, depun efort, cheltuie timp si bani, altii iau totul de-a gata si petrec pe urma la gratare, ca au cand si au cu ce. La munca, frate, nu la intins mana!
ReplyDeletesi eu gandesc la fel, ca viitoare profesoara e interesul ei si al copiilor sa studieze singura... Eu in locul ei nu as cere (sau as ruga eleva sa vorbeasca cu mine si sa ma ghideze ea)
DeleteEcaterina si eu am facut meditatii la unele materii in clasa a 8-a si a 12-a, desi la materiile respective eram olimpica, din aceleasi motive enumerate de tine si pot sa-ti spun cu mana pe inima ca nu as intrat la facultate cu nota mare fara respectivele meditatii. Asta pentru ca aveam nevoie de un profesor particular, alaturi de care sa parcurg teme pe care nu se punea accent in clasa.
ReplyDeleteCat despre caietul de romana, nu stiu cat e de corect fata de profesoara care face meditatii ca munca ei sa fie ulterior folosita de altcineva, care sa primeasca informatii de-a gata si apoi la randul ei, sa le foloseasca ca material didactic pentru elevi. E cam delicata situatia.
Stii care e faza cu ipocrizia ? ei , aia e si cu camasa . Adica astepti si primesti de la altii dar cand iti vine randul sa dai gata , toate au un pret .
ReplyDeleteFaza e ca te deranjeaza ca vrea sa se reprofileze pentru ca in viitorul apropiat e posibil sa ramana fara ore . Eu in locul ei nu as fi cerut nimic ci as fi mers la resursele din facultate si la asistat la niste ore de limba romana .
Dar a esit la iveala caracterul habotnic al unora .
Faza cu ipocrizia e urmatoarea: cate unii sunt darnici din fire, altii au de lucrat cu ei insisi la capitolul altruism.
ReplyDeleteTe inseli in doua privinte: nu astept sa primesc de la nimeni (ceea ce am primit nu am cerut nimanui) si chiar nu ma deranjeaza deloc ca se reprofileaza (sincer, cred ca e mai bine ca unii sa se reprofileze decat sa-si faca orele fara tragere de inima sau sa sminteasca pe careva).
Mă și miram să nu apară cineva (anonim firește, că altfel nu ar avea tupeu să-și exprime părerea) care să arunce cu noroi la acest articol. :((
ReplyDeleteMi s-a părut pertinent comentariul de mai sus unde spune că nu e foarte corect pentru profa care a lucrat cu copilul la aceste caiete, ca altcineva să-i folosească munca în mod gratuit și mai ales fără să știe și să-i ceară acordul. Ar fi tot un soi de plagiat, poate nu al textului în sine ci mai degrabă al metodei de predare. Ecaterina, aici nu e vorba de a fi sau nu altruist/milostiv, e puțin mai delicat de-atât. Așa cum spunea și Irina, persoana în cauză caută să prindă cât mai multă informație într-un timp foarte scurt și profitând de munca altcuiva (care nici nu știe nimic despre asta). Personal mi-ar fi puțin jenă să cer aceste caiete de la mama copilului meditat de o colegă, indiferent câtă nevoie aș avea de ele.
munca profesoarei care a meditat e platita, munca elevului care a fost meditat va fi rasplatita (va lua bacalaureatul cel mai probabil) si atunci care e problema cu acel caiet ? de ce sa nu ajuti daca poti ? profesoara de religie vrea sa-si schimbe profilul , pentru asta va depune oricum mult efort, de ce sa nu o ajuti ?? :(
ReplyDeleteEu cred că poți face un mare bine! Mă gândesc la cât e de bun Dumnezeu cu noi în cele mai grele momente! Familia noastră e la mila Lui zilnic, eu m-aș grăbi să o ajut fără să mă gândesc la câștig! De fiecare dată când am cârtit mi-a întors Dumnezeu îndesat ca să-mi astupe răutatea ....venită din ispită diavolească. Acum nu-mi mai permit, au fost prea multe dovezi, mi-e rușine de Dumnezeu care pe toate le știe și le rânduiește așa corect! Judecata noastră e tare subiectivă. Ajutorul trebuie să-l dai atunci când ți se cere, fără cârteală, iar dacă Dumnezeu consideră că celuilalt chiar nu-i trebuie...face El cumva și te scoate minunat. Noi așa pățim în fiecare zi! O preoteasă.
ReplyDeleteSunt singura de aici care a intrat la liceu fara meditatii? Sunt singura de aici ce am intrat la facultate fara meditatii? Din acestia vorbesc de nota 10 la admitere?
ReplyDeleteSi nu, nu eram unica, in grup de cativa elevi (toti saraci dar muncitori), toti am fost la fel, dupa scoala mergeam si la munca campului si la teme. Sa invat poeziile lui Eminescu puneam pe fratii mai mici sa imi citeasca si eu repetam, in timp ce am invatat Luceafarul mi-am impletit un plover( de fapt cred ca numai o bucata de plover...ca tin minte ca am lucrat mult la ala )
Despre ajutat ceilalti:
ReplyDelete-eu ajut neconditionat
-daca mi se cere
-mai ales la persoanele care nu au curaj sa ceara dar nevoia e mare
-daca se poate ajut prin intermediari; nu vreau ca persoana ajutata sa se simta jignita sau sa ii fie rusine si nici sa imi multumeasca, ca nu as vrea mi se starneasca sentimente de multumire si inganfare dar nici sa imi intineze judecata si sa devin subiectiva
-am o preferinta copiii in situatie dificila ( de ex. aici: http://comunitate.desprecopii.com/forums/topic/151204-si-tu-poti-fi-mos-craciun-editia-dc-2014/ )
M-am mai gandit putin, desi, poate, situatia e finalizata demult.
ReplyDeleteMilostenia e gestul care se face catre un om aflat intr-o anumita nevoie, nu numai ajutor material catre un om sarac. Tot milostenie e si ajutorul catre cineva care e intr-un impas sufletesc, duhovnicesc sau intr-o situatie de neputinta. Doamna aceea doreste sa se reprofileze, dar are nevoie de niste repere pentru ca programa scolara se schimba mult in cativa ani. Mi-a venit gandul acesta luand propriul meu exemplu pentru ca eu am fost profesoara demult (alta materie), imediat dupa facultate am lucrat putin, apoi n-am mai lucrat de 12 ani in domeniu. M-am deprofesionalizat. Daca as dori acum sa intru iar in invatamant, as avea mare nevoie de niste repere dupa care sa-mi structurez modul de predare. Deci parerea mea a ramas la fel: ajut-o. Dumnezeu te va ajuta sa treci de impasul financiar, asa cum am citit de multe ori pe blogul tau ca te-a ajutat asa de frumos si firesc, si neasteptat.