...am pasit din nou pragul bisericii. Abia asteptam reintalnirea asta. Am reusit sa ma bucur de ea in ciuda plangacelilor copiilor mai mici. Ce spun eu plangaceli? Au fost de fapt veritabile accese de furie fara motiv. N-am elucidat inca misterul indispozitiei simultane a lui Grigo si a Elenei, cu tipete, tranteli pe jos si imbufnari prelungite. N-am reusit sa-i calmez nici cu vorbe dulci, nici cu mangaieri, asa ca am luat-o ca pe o ispita. Le-a trecut cand ne-am intors acasa.
Ma gandeam asa la patima asta a maniei ca ar trebui inteleasa ca o boala, iar omul care tuna si fulgera ar trebui privit cu mila si intelegere. Problema e insa ca mai toti suntem bolnavi. Neputintele noastre se intersecteaza si nu ne putem rabda unul pe altul...
 |
| am incercat inti la o biserica |
 |
| apoi la alta |
 |
| tot suparat |
 |
| intr-un final ... |
Parca ati scris pentru mine postarea. Tare m- am necăjit astăzi cu fetita la biserică. Parca a fost mai agitata ca niciodată. De obicei stăm mai mult pe afara, dar cum era foarte frig am intrat pe la axion...nu- i convenea nimic, nici cu căciula nici fără ea, nici ca stăteam in picioare, nici daca mă asezam in genunchi. A potolit- o o doamnă oferindu- i bomboane de pom. Nu am mai zis nimic, am lăsat-o sa mănânce pentru prima dată dulciuri concentrate si mai ales din comert la doar 19 luni. Am plâns de supărare. La întoarcere, nu a vrut sa stea in cărucior asa ca am adus- o in brațe împingând cu o mana carutul. Cum am intrat in casa parca era alt copil. :( Tare m- am supărat...in clipele alea chiar am gândit ca până la primăvară nu mai merg cu ea la biserică.
ReplyDeleteSărbători cu bucurie!
Emanuela
Uneori chiar nu se poate sa stai cu cei mici la Sfanta Liturghie.
Deletedragii de voi....cata rabdare ....sa va dea Domnul tot ce va trebuie, tot ce va e de folos!! Mihaela
ReplyDelete