Sunday, January 24, 2016

Evlavia...

...copiilor mei consider ca este un dar de la Dumnezeu. Nu ma vad avand alta contributie decat aceea de a fi avut grija ca la varste fragede sa ii feresc cu strictete de orice influenta negativa, oricat de mica ar fi parut ea. Tot ceea ce am considerat ca aduce tulburare si produce o asezare sufleteasca straina de invatatura bisericii am eliminat din viata noastra de familie. Nu vreau sa slabesc in aceasta lucrare, desi observ ca am devenit mai putin exigenta ca la inceput, tocmai pentru ca am observat ca da roade.

Mi-a spus cineva ca ar vrea sa merg des in vizita pe la ei, ca ii place cum am format fetele mari si ar vrea sa le influenteze si pe ale lui. Gresit! Daca vrei copii dupa inima ta, tine-i cat mai mult pe langa tine si influenteaza-i tu. Doar stand mereu aproape de copil ii poti transmite valorile tale. La inceput va fi mai greu, vei lupta cu mitul "socializarii precoce" si cu cel al "vacii scapate in lucerna".

Avand constiinta maretiei Dumnezeului caruia ii slujim nu trebuie sa ne sfiim sa abordam in cresterea si educatia copiilor un caracter exclusivist. Copiii sunt in primul rand ai Lui si abia apoi ai nostri.

27 comments:

  1. Ultimele cuvinte au fost o revelatie pentru mine: "Copiii sunt in primul rand ai Lui si abia apoi ai nostri." Am mai auzit acest lucru si pana cum, dar abia acum l-am si constientizat.

    ReplyDelete
  2. Ii lasi in tabere sau excursii cu clasa?

    ReplyDelete
  3. Nu.
    Mi-au dat dreptate dupa ce au auzit povestile copiilor despre cum "s-au distrat" in excursiile cu clasa. Supravegherea lasa de dorit si rigorile morale ale cadrelor didactice nu prea se potrivesc cu ale mele.

    ReplyDelete
  4. Asta cu taberele chiar este o dilema pentru mine. Anul acesta, cea mai mare, ar trebui sa mearga in banchetul de sfarsitul clasei a IV-a la munte, intr-un loc in care vor desfasura si multe activitati sportive, catarari cu corzi, tiroliene, etc. Problema este ca seara festiva presupune si un fel de discoteca la care fata mea nu vrea sa participe, dar nu are nici ce face, nu poate sa stea singura in camera. Pana la urma, cred ca va fi singura din clasa care nu va merge.
    Mai apar invitatiile la aniversari: multi copii, din ce in ce mai multi, isi serbeaza ziua de nastere in locuri de joaca. Plecasem de la ideea ca nu le las de acum, pentru ca pe masura ce trec anii, locatiile se vor schimba si va fi mai greu sa le interzic dintr-o data. Pana la urma, pentru ca mijlocia suferea ca nu este integrata printre colegi, am lasat-o de doua ori, dar ceva mi-a spus ca e o cedare care poate deschide cutia Pandorei. Tu cum procedezi cand vine vorba despre aniversari? Dincolo de toate, cum iti pastrezi nadejdea ca totul va fi bine in conditiile in care toate au luat-o razna si se schimba de la un an la altul, incat te intrebi daca nu le faci mai mult rau decat bine ducandu-i la scoala?
    Cred ca am fost cam incoernta, dar am foarte multe ganduri care se perinda prin mintea mea acum. Cred ca, de fapt, am vrut, inainte de toate, sa iti multumesc pentru postarile tale care mi-au fost folositoare in multe cazuri, fie motivandu-ma, fie confirmandu-mi calea, fie informandu-ma si dandu-mi idei (chiar si organizatorice pentru o casa cu mai multi copii). Doamne ajuta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dar ce problema poate fi la o aniversare a unei colege de clasa la un loc de joaca? doar si parintii copilului vor fi acolo nu vor fi nesupravegheati si pana la urma ai putea merge si tu la un suc cu cei mici si pentru voi platesti separat cand comanzi daca chiar nu ai incredere.
      E pacat sa le iei bucuria asta.

      Delete
  5. Nu mergem la aniversari nici la onomastici decat la rude apropiate. De abia ne amintim de ale noastre.

    ReplyDelete
  6. Copiii fac ce vad, copie parintii pt ca acasa stau cel mai mult timp. Chiar daca fata mea e in prezenta altor copii, chiar daca a a auzit cuvinte urate ( a venit si m-a intrebat ce inseamna...), acestea nu i-au ramas in vocabular. Si la fel am fost si eu! - mi-a trebuit multi ani sa ma dezvat de anumite cuvinte urate si obiceiuri de acasa...


    In rest, eu consider ca dupa o varsta e nevoie sa descopere si sa vada singuri cum e ritmul celorlalti - un copil responsabil va discerne bine de rau (si o zic asta prin analiza si comparatia colegilor de liceu, de facultate, de camin, colegelor cu care am locuit impreuna in chirie etc)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Varsta asta nu e aceeasi pt toti copiii. Discernamantul nu e e ceva usor de format. Mie cel putin asa mi s-a parut.

      Delete
    2. deocamdata fata mea are aproape 8 ani, mai vorbesc cum o fi peste 5-7 ani :) - deocamdata e simplu. Dar am mare incredere pt ca o vad un copil responsabil, si asta mi-o zice si invatatoarea si doamnele de la after school, si mamele prietenelor ei.

      Delete
  7. Chiar avem in gand aspectul acesta, dupa cateva pareri impartite cu prietenii, copiii nostri fiind inca mici. Acum, imi dau seama ca nu atat interzicerea cu strictete, ascunderea a tot ce e negativ da roade, cat mai degraba copiii dvs stiu multe aspecte ale "distractiilor" sa le spun asa si a societatii de azi, insa se raporteaza la ele duhovniceste. Asta e cheia. Sunt sigura ca acele mituri "scapati in lan" sunt adevarate, pt copiii carora le-au fost impuse si nu explicate lucrurile, care au avut parte putin spre deloc de dragoste, afectiune si implicare, cat mai duhovniceasca a parintilor. Multumim ca impartasiti cu noi din aspectele acestea din ce in mai importante in zilele noastre.

    ReplyDelete
  8. Am descoperit astazi blogul dumneavoastra si imi place tare mult cum scrieti. Sunt si eu mamica unei fetite de 2 luni si jumatate si deja ma preocup pentru ea. Mi-as dori sa fie ferita de toate relele si lucrurile negative pe care le-am intalnit eu. As vrea sa va intreb cum credeti ca ar trebui sa procedez cu soacra mea care de fiecare data cand copilul plange zice ca e deocheat si ii descanta. I-am spus ca sa nu mai faca asa ceva, stiind ca este pacat, si s-a aratat foarte atacata.

    ReplyDelete
    Replies
    1. La doua luni esti acasa cu ea presupun, ce nevoie ai si de soacra in zona?

      Delete
  9. poate s-ar intelge mai bine sotul tau cu ea.

    ReplyDelete
  10. cum poti sa stii ca evlavia copiilor tai e un dar de la Dumnezeu daca te folosesti de atatea restrictii , interziceri ca sa poti sa-i tii langa tine?! ce poate fi atat de rau sa mearga la ziua unui coleg sau intr-o excursie cu colegii? acolo nu va fi obligat sa faca nimic din ce nu-i place sau nu doreste sa faca! mi se pare un mod ciudat de a indruma inspre credinta ...si comparatia asta nefericita sau ce-o fi fost cu vaca scapata in lucerna mi se pare grotesca ...sa compari chiar si in gluma un copil cu un animal ?!

    ReplyDelete
  11. Aceste interdictii nu formeaza evlavia, ci pastreaza terenul curat pentru samanta care o arunca Dumnezeu.

    ReplyDelete
  12. defineste-mi te rog notiunea de evlavie. poate nu cunosc eu notiunile astea ...evlavia nu este acelasi lucru cu credinta si nu trebuie sa fie o alegere libera ? daca eu nu as interzice copilului ceva ce el doreste s-ar micsora evlavia , credinta ?! cu ce submineaza formarea evlaviei o onomastica sau o excursie cu colegii?! nu ai incredere in copilul tau deloc ?! e lipsit total de discernamant?!
    stii ce se intampla cu un animal ( apropos de vaca scapata in lucerna) care este crescut de oameni intr-un mediu inchis, cand i se da drumul in jungla? moare pentru ca nu are capacitatea de adaptare. asta faci tu cu copiii tai, le distrugi capacitatea de adaptare. ei ca adulti vor fi nevoiti sa traiasca in lume si vor trebui sa se adapteze.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Total eronat. Cum procedează Ecaterina este în acord cu voia lui Dumnezeu. Cum procedezi și cum gandesti tu este în acord cu voia lumii. Încă n-ai vazut nimic, nu te bucura prea mult de libertatea pe care i-ai dat-o copilului tau. Cam asa au gandit si parintii care n-au mai avut de spus nici un cuvant copiilor morti in Colectiv.I-au lasat sa "discearna" si au ajuns in iad. Nu te culca pe o ureche cu increderea in copil, cand vei crede ca stai mai bine vei cadea de la inaltime. Este foarte corect cum procedeaza Ecaterina, o felicit. Comparatia cu vaca este foarte potrivita. Cam asa fac copiii departe de parinti, in distractii, pun discernamantul in cui pentru ca nici macar nu stiu ce inseamna asta. Nu procedezi corect cu copilul tau, te vei convinge in timp. Gandirea ta eronata n-are nimic de-a face cu ce vrea Dumnezeu de la tine. Asta ar trebui sa te preocupe mai mult decat cum sa-i dezvalui copilului o libertate lumeasca. Mare inselare si ce e mai trist este ca tu o vezi normala.Asa vine diavolul amestecat cu dorinta noastra omeneasca de a arata o libertate lumeasca in pacat. Nu te mai mandri cu alegerile tale care in curand vor zbura in vant si te va smeri Dumnezeu ca ai ales lumea in loc de voia lui buna. E tare amuzant cum pui problema cu capacitatea de adaptare,ce te-a ametit diavolul. Nu e adaptare, e vatamarea curateniei! Eu m-am ars facand ca tine dar la fel gandeam inainte. Asteapta ca te va smeri Dumnezeu ca sa intelegi ca esti departe de adevar.

      Delete
    2. Cred ca e important cum se fac interdictiile catre copii - daca se fac cu asprime si duritate (si vor scapa ca "vaca-n lucerna" cu prima ocazie) sau cu dragoste si explicatii.
      Nu stiu daca tu ai fost vreodata in vreo tabara cand erai in scoala/liceu, dar eu am fost. Se intampla acum 20 de ani. Copiii se comportau pur si simplu altfel decat la scoala. Dormeau baieti si fete impreuna, se furisau de profesori. Nu cred ca faceau ceva nepermis in timpul noptii, erau totusi de 14-15 ani (mici pentru acele timpuri), insa simplul fapt de a fi in acelasi pat era o scanteie.
      Sau la onomastici se uitau uneori la filme erotice daca nu era vreun adult prin preajma.
      Este ok sa fie copilul inclus in asa ceva, adaptandu-se majoritatii, si tu nici macar sa nu stii vreodata?
      Copiii au nevoie de interdictii, ei dobandesc discernamant mult mai tarziu, indraznesc sa spun ca undeva pe la 25 de ani. Nu e vorba de a nu avea incredere in copilul tau, ci de a-l indruma pe calea cea buna. Caci cel rau nu doarme. De asta eu n-am incredere nici macar in mine ca am mereu discernamant, desi sunt adult acum.

      Delete
  13. Mi-e foarte greu sa-ti dau un raspuns. Nu regret stilul de parenting de pana acum. Copiii mei nu dau semne de inadaptare fiindca i-am privat de petreceri. Invata bine, au bun simt si sunt capabili sa se descurce printre oameni, chiar au prieteni devotati printre cei de varsta lor. Nu le lipseste nimic pentru a se dezvolta normal.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ecaterina, poate ca am exagerat un pic, dar am vrut sa subliniez faptul ca privatiunile din copilarie isi vor spune cuvantul la maturitate , ei vor intra in viata cu niste frustrari , pe care de altfel le ai si tu uneori, prin felul de viata pe care l-ai ales ( asta trebuie sa recunosti). copiii intr-adevar nu au discenamant total, dar cum sa li se formeze discernamantul daca tu nu-i lasi ?! faptul ca ti-ai trimis fata cea mare insotita de toti fratii ei la o intalnire cu un baiat, mie mi se pare un exemplu foarte bun, ca sa intelegi ce am vrut sa spun mai sus. nu numai ca sigur fata s-a simtit aiurea gandindu-se la ce o sa spuna baiatul , dar nu i-ai aratat ca mama un minim de incredere si asta e o jignire foarte mare pentru un copil ca fata ta chiar daca nu-ti va recunoste in ruptul capului. te-ai intrebat vreodata : oare copiii mei se simt intr-adevar liberi ?

      Delete
    2. Ecaterina vorbeste de libertatea cea buna. Ea se obtine atunci când voia omului se pune in acord cu voia lui Dumnezeu. Tu nu poti trăi linistea pe care o simte ea pentru ca vorbesti de libertinaj. Asta se practica astăzi in lume si a devenit o normalitate de aceea un om cu frica de Dumnezeu arata ca un nebun cu o sumedenie de ingradiri. De fapt, nebunii sunt cei care zilnic fac voia diavolului, orbiti si robiti de voia proprie, egoism, mândrie. Cornelia

      Delete
  14. Eu nu am privat copilul de petreceri dar sa o laud: e cu respect fata de oameni si de creatia lui Dumnezeu. Intrebarile ei sunt atat de profunde si pline de dragoste incat multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu ce minune si ce pasi fac eu pe calea credintei.
    Eu am luat fata peste tot cu mine din motive de lipsa alternativa (a mers si la medic, si la cumparaturi, si la voluntariat si al cazurile umanitare, si la cafelutza cu prietenele mele) si cred ca astea i-au dat o imagine larga a vietii, ca sunt si lucruri bune, si lucruri dificile, si ca sunt copii si oameni care nu au multe lucruri (au impresionat-o o familie ce statea in strada...).

    ReplyDelete
    Replies
    1. arakelian - cam asa am facut si eu si sunt foarte multumita de rezultate. multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat un astfel de copil .

      Delete
    2. Copilul se modeleaza dupa parinti. Cu noi sta cel mai mult, daca noi suntem evlaviosi si cu respect fata de Dumnezeu si oameni atunci copiii vor face la fel. Copilul arata adevarata fata interioara a familiei...
      Eu am preferat sa explic logic si nu cu limitari, ci sa inteleaga ea. M-am inspirat din carti de filosofie dar si din realitatile din jur asa la anumite evenimente am discutat si incercat sa ascult parerea ei si sa incurajez ea sa decida.
      Sunt lucruri insa la care am insistat: de ex. sa multumim lui Dumnezeu pentru ce avem: pentru mancare, pt ziua frumoasa, pt reusite. Dar la altele nu - de ex. rugaciuni le-a invatat cand a dorit ea, la cererea ei - si sunt f. mandra de asta.

      Delete
  15. Eu una cred ca e foarte bine sa existe restrictii pentru ca un copil nu stie sa discearna. Noi suntem in Belgia si deja fetita de 6 ani vine si mi spune ca unele fetite si baietei se pupa deja pe gura si ca toti stiu ca e voie si sa se iubeasca doua fete sau doi baieti. Iar cand ea le a raspuns ca Doamne plange daca facem asa au ibtrebat o cine e si au imitat cum plange Doamne razand. Asa ca aveti mare grija dragi parinti. Nu mzi vorbesc cand o creste caci ma uit la cumbpetrec mititeii la sfarsit de examene,multi dintre ei,inclusiv fete si sa stiti ca de la o varsta foarte frageda umbla beti pe strazi. Nici nu vreau sa ma mai gandesc mai departe la droguri sau ca au deceptii de tot felul de la o varsta foarte frageda. Asa ca sa i pazim de mititei si sa i ferim de tot ce le ar putea afecta credinta si nadejdea in bunul Dumnezeu si de restul se va ingriji El si buna noastra Maica. Alina,mamica de trei

    ReplyDelete