Rabdarea...

...lipseste din ecuatia casniciilor moderne care se destrama la scurt timp de la inceput.

Fac parte dintr-o fericita categorie de oameni care nu au experiente personale legate de violenta intre soti: nici in familia parintilor mei, nici in familiile bunicilor nu s-a intamplat asa ceva. Cunosc insa cazuri in care episoadele de violenta au fost restranse la anumite perioade (la inceput mai ales) din viata cuplului. Cei doi au rezistat impreuna si, peste ani, nu au regretat ca nu s-au despartit.

In principiu dragostea pe termen lung in casatorie nu este ceva ce vine 100% spontan. E ceva ce trebuie ocrotit cu grija de suflarea ucigasa a ispitelor. Pentru asta trebuie luptat puternic cu propriul egoism (nu cu al celuilalt :), cu influentele negative ale lumii si cu tulburarile aduse de diavol.

Deasa spovedanie, ascultarea, staruinta in dragostea de aproapele si multa rabdare ar fi cateva medicamente care vindeca relatia de ranile lasate de urata patima a maniei. Cat ramane in urma o cicatrice, o trauma psihologica, Dumnezeu stie si sa aline si sa rasplateasca celor care au purtat neputintele sotului/sotiei in felul acesta si nu au despartit ceea ce El a unit.