Wednesday, September 10, 2014

O dezleganie...

Sambata a venit la biserica femeie de etnie roma (imi displace sa ma fandosesc pe blogul personal cu expresii de genul acesta, dar termenul uzual e tabu in mod oficial) care obisnuieste sa cerseasca impreuna cu copiii ei de la oamenii care vin sa faca pomana pentru mortii lor.

De data asta insa venise cu o alta problema:
"Ai, taica parinte, te-a suparat copilul meu cu ceva de l-ai blestemat?"
"Ce vorba e asta? Cum sa-l blestem? Nici nu stiu care e copilul tau..."
"Iti aduci aminte cand ai trecut pe langa poarta noastra, la inmormantare la cutare, ca ti-a cerut bani si i-ai dat lu' frate-sau pentru amandoi, da' el a inceput sa te injure ca nu i-ai dat lui?"
"Parca-mi amintesc... Ei, copii... nu stiu ce spun. Vezi de treaba ca nu l-am blestemat, am si uitat de-atunci."
La drept vorbind, la cate ocari a auzit de la necunoscuti, nu cred ca a fost impresionat prea tare de repertoriul pustiului.

"Ei, taica parinte, din ziua aia parc-a intrat necuratul in el sa-l chinuie. Nu are odihna, se scoala din somn racnind, ba uneori iese noaptea afara din casa cu cu cutitul in mana: zice ca-i e frica sa nu-l omoare o jiganie mare si neagra care i s-arata-n vis. De-asta venii la mata, taica parinte, pentru o dezleganie"
Care va sa zica asta patesc unii care injura preotul fara motiv...
Buna ar fi o spovedanie, nu doar o "dezleganie".

2 comments:

  1. de luat aminte,de mare invatatura patania...si acum baiatul e bine?

    ReplyDelete
  2. Femeia nu a ajuns cu el la biserica asa cum stabilisera, probabil ca nu reuseste sa-l convinga.

    ReplyDelete