Pe ultima suta de metri a sarcinii ma chinuie o tahicardie care nu m-a mai vizitat de mult. Ieri nici nu am putut sa ajung la liturghie din cauza ei...
Savurandu-mi eu slabiciunea, ma gandeam cum imi povestea (impacata cu sine si cu deciziile luate in vremurile grele pe care le traise) o batrana ca a facut avorturi si d-aia mai da si ea cate o hainuta de pomana pentru copii nou-nascuti. Nu stiu daca o fi avut canon sau o fi fost vreo nevointa auto-impusa, dar targul acesta mi se pare de-a dreptul hilar. Pare de crezut ca oamenii se pot amagi in asa hal incat sa-si linisteasca mustrarile constiintei cu astfel de acte.
Daca as lua in consideratie doar perioada in care sunt gravida ca timp in care daruiesc o parte din viata mea copilului, tot n-as putea pune in balanta aceasta daruire cu sacrificiul material de a da milostenie o hainuta. In zilele in care sunt sanatoasa cred ca ar trebui sa fac metanii pana as cadea jos ca sa ma simt ca in lunile de sarcina. Mai mult, pe langa jertfa de a primi inauntrul meu o fiinta noua care sa-mi dizloce toate cele dinauntru ale mele si sa-mi descentreze tot sistemul osos, a cumpara un costumas de bebelusi mi se pare o treaba chiar amuzanta.
Pana la urma, dincolo de implicarea mamei, in esenta e vorba despre a omora un om. Plansul si durerea sincera a inimii mi se par singurele cai sigure de a-l indupleca pe Domnul sa stearga prin spovedanie pacatul acesta.
Savurandu-mi eu slabiciunea, ma gandeam cum imi povestea (impacata cu sine si cu deciziile luate in vremurile grele pe care le traise) o batrana ca a facut avorturi si d-aia mai da si ea cate o hainuta de pomana pentru copii nou-nascuti. Nu stiu daca o fi avut canon sau o fi fost vreo nevointa auto-impusa, dar targul acesta mi se pare de-a dreptul hilar. Pare de crezut ca oamenii se pot amagi in asa hal incat sa-si linisteasca mustrarile constiintei cu astfel de acte.
Pana la urma, dincolo de implicarea mamei, in esenta e vorba despre a omora un om. Plansul si durerea sincera a inimii mi se par singurele cai sigure de a-l indupleca pe Domnul sa stearga prin spovedanie pacatul acesta.
draga Ecaterina, te-ai gandit vreodata ca poate o anumita conjunctura iti este favorabila si astfel poti da nastere mai multor prunci? (spre exemplu: sotul te ajuta mai mult neavand o parohie prea mare sau proiecte in care sa fie implicat mai mult; mama / parinti care sa-ti fie alaturi uneori, faptul ca nu locuiesti in parohie sub lupa iscoditoare a comunitatii; lejeritatea de a fi/locui in oras, implicit beneficiind de facilitatile de aici- scoala, servicii; si in vizita uneori in parohie; etc.} mai gandeste putin inainte de a spune tuturor cam ce sacrificii faci tu in opozitie cu altii care nu se ridica la masura ta. sunt situatii de viata diferite.
ReplyDeleteadesea ma gandesc ca sunt o privilegiata a "sortii"...
ReplyDeletein fond nu e important ceea ce fac eu in comparatie cu altii, comparatia asta e un caz particular al unei situatii generale.
nu ma pasioneaza sa arunc cu pietre in cineva anume, dar nici nu pot sa fiu in consens cu cineva care pledeaza pentru a-si compensa greselile tineretii la modul: am facut avorturi, asa erau vremurile, toata lumea facea, acum dau un costumas de nou nascuti de pomana si sunt ok. Nu pot sa aprob pe cineva care se indreptateste asa, simt sa marturisesc altceva.
sigur ca sunt situatii de viata diferite, dar nu pot fi de acord ca Dumnezeu nu ar fi avut o solutie pentru omul acela (aflat in ispite mai mari decat viata mea roz) in cazul in care el ar fi ales sa nu ucida...
Pai daca asa usor ar fi sa-ti speli greselile, n-as face nici un copil (poate unul, de dragul unei experiente noi) si as cumpara saptamanal hainute mici si dragute pentru bebei.
DeleteNu cred ca toate femeile care au facut avort fac astfel de gesturi cu gandul ca Dumnezeu le spala pacatele.
DeleteDepun aici marturie pe cineva drag mie care a nascut doar 2 copii si care a facut 16 chiuretaje si care acum la batranete este singura si-si plange zilnic chiuretajele.
Atunci cand le-a facut nu a inteles prea bine ce face, insa avea un sot betiv si care o batea zilnic si locuia cu socrii. Femeie simpla venita de la tara la oras, s-a luat dupa sfaturile celor din jur. In ultimii 20 de ani a apucat sa citeasca ceva carti si s-a infiorat de pacatele ei. De atunci si le plange continuu si numai cei credinciosi si apropiati ai ei stiu asta.
Durerea asta n-o duci o zi doua sau o perioada anume, ci o duci tot timpul. Sa nu judecati indiferent de ce vedeti, de ce credeti pe moment caci circumstantele sunt diferite.
Si oare de ce eu mama as avea un ochi criticptr cea care a avortat? Oare nu Dumnezeu mi-a dat mintea si intelepciunea sa pot decide nasterea copiilor mei?
Iertare
Cristina
Niciodata Dumnezeu nu-l va lasa pe omul care se roaga cu sinceritate, sa faca compromisuri. Dumnezeu ii va crea conjuncturi, pentru ca conjuncturile sunt facute pentru om, nu omul pentru conjuncturi, cum reiese din gandirea de tip ,,a avut conjuncturi favorabile". Oare exista, asa, niste conjuncturi in univers in mijlocul carora oamenii sunt aruncati de catre un dumnezeu orb si nemilos? Nu cumva Dumnezeu, vazand vointa omului, vine in ajutorul sau? Si daca e sa ne gandim mai bine, avem cel mai bun exemplu pe sfintii nostri marturisitori din inchisori...aceia ce conjuncturi aveau? 4 pereti ingusti si paznici plus anchetatori necrutatori...Cat despre perioada comunista si ,,neputinta" de a naste toti copiii....ce-ar fi daca crestinii din Siria si-ar ,,avorta" credinta, ca deh, nu pot sa si-o manifeste momentan, sunt cu musulmanii extremist sufland in ceafa lor. Este o chemare la jertfa, uneori individuala, alteori in masa. Sunt convinsa ca au fost femei care nasteau toti copiii, cei 6-8-10-13, cati le dadea Dumnezeu, in communism. Avem marturiile copiilor lor, care traiesc astazi printer noi.
ReplyDeleteSunt parinti ai Bisericii,daca nu ma insel chiar parintele Argatu care recomanda si manifestarea concreta a pocaintei pentru pacatul avortului-botezarea copiilor, pomana catre copii saraci sau chiar infierea orfanilor,poate ca doamna aceasta batrana raspunde in vreun fel acestei povete.Acum dupa cateva nasteri la activ parca as spune ca jertfa mai mare ramane cea a cresterii armonioase,in credinta a copiilor , aici unde stau cel mai rau((((((: Doamne ajuta tuturor mamicilor, si celor care nu au cazut in pacatul avortului sa neajute Dumnezeu sa nu cadem in altele pentru care vom raspunde in fata lui Dzeu.
ReplyDelete
ReplyDeleteCred ca multe din femeile acelor vremuri (comunism) nu constientizau cu adevarat ceea ce faceau. Poate mai degraba considerau ca bebelusul din burtica e un boţ de celule la 1-2-3 luni, nu un om inca si nu stiau ce fac, de fapt. Era si prigoana aceea, nu pe faţă, impotriva Bisericii. Asa nu mai stiau mamele tinere ca omul primeste suflet din prima secunda. Acum exista Internet si atatea surse de informare si sunt articole, filmulete, vedem clar ca este o crima. Nu mi se pare un lucru rau sa dea hainute de pomana in contul greselilor din trecut, e exprimarea unei pareri de rau, o mangaiere pentru sufletul ei care simte o vina, desi in aparenta pare impacata. Daca ar fi fost total impacata cu "asa erau vremurile", n-ar fi facut gestul asta. Nu e de judecat, ci de ajutat, daca se poate, sa se indrepte spre un preot care s-o ajute sa-si vindece sufletul.
N-am luat apararea, dar citindu-ti articolul mi-a venit in minte o anume persoana care a fost nestiutoare in acele vremuri si mi-a parut tare rau pentru amandoua.
Si eu cred ca nu stiau ce fac majoritatea. Cred ca mai degraba aveau in cap componenta legala a situatiei adica "e rau pentru ca e ilegal " decat sa stie adevarul " e rau pentru ca e crima" . Cine le spunea lor ca e crima din moment ce la biserica nu mergeau?
ReplyDeleteSigur noi nu putem intelege astazi situatia si nici nu stim cum le va judeca Dumnezeu .
nu scuz ce s-a intamplat, dar atat timp cat societatea comunist trata copiii ca un obiect, atat timp cat in maternitati se comportau cu femeile in travaliu mai rau decat cu animalele, atat timp cat zeci de mii de copii ajungeau in orfelinate, unde ce se intamplau - erau numai orori (m-am uitat zilele trecute la filme pe youtube: romania comunista- Cighid, si Lungul drum spre acasa - Siret), atat timp cat femeile erau fortate sa se intoarca la 3 luni la munca, deformarea sufletului femeii a fost un efect secundar inerent.
ReplyDeleteSa va aduc aminte ca in anii 1975-1989 se lucra 6 zile pe saptamana, si deseori si duminicile, apa calda - o data pe saptamana, apa rece cu portia, curent in anumite zone ale tarii era dupa ora 20:00, piinea era cu ratie, detergent de spalat scutece la mana nu se gasea, cozile de lapte nici acum nu le uit, etc. Viata de atunci a distrus sufletele celor de la oras (si erau asa peste 60% din populatia tarii).
Intelegand toate astea, nu mai judec ci tot ce pot e sa ma rog si sa multumesc lui Dumnezeu ca traiesc vremuri mult mai bune.
"nu scuz...dar era inerent..."
ReplyDeleteDeformarea sufletului femeii s-a produs din pricina deciziilor ei, nu din cauza conjuncturii exterioare (aceasta doar a scos la iveala credinta slaba)
credinta difera de la om la om. Incercarile vietii intaresc pe unii, pe altii insa ii uratesc. Am invatat ca rugaciunea si iubirea sincera se poate ajuta si pe cel pacatos de langa mine.
DeleteHaideti sa ne analizam sufletul, si sa nu mai judecam pe cel de langa noi. Daca persoana respectiva pare deschisa, eu i-as spune ca se cauta voluntari in casele de copii abandonati, si se cauta parinti adoptivi, sau asistenti sociali.
Ce sa faca o femeie care a trecut de varsta la care poate face copii, si care regreta din suflet greselile trecutului? Putem noi judeca? Poate parerea ei de rau ca nu a nascut toti copiii este uriasa, nu avem cum sti. poate faptul ca cineva daruieste hainute este semnul acestei pareri de rau care bantuie si nu are vindecare.
ReplyDeleteCred ca nu putem sti su nu putem judeca ce e in sufletul omului.
E o mare ispita pentru tine, Ecaterina, sa nu te mandresti cu faptul ca nasti atatia copii.
Cele mai dulci comentarii sunt astea cu "nu putem sti" si cu "nu putem judeca ce e in sufletul omului" :)
ReplyDeleteE clar ca nu putem judeca ce e in sufletul omului, dar omul se prezinta pe sine prin vorbe intr-un anume fel si putem fi sau nu in consens cu ceea ce spune el despre gravitatea avortului.
Sigur ca auzind pe cineva ca in loc sa-si fi nascut copiii cumpara scutece te poti simti contrariat, bazandu-te pe analiza experientelor tale si cantarind daca cele doua optiuni sunt echivalente. Din perspectiva experientei mele personale nu sunt.
A gandi cat de putin ar insemna pentru mine a cumpara haine in loc de a fi trecut printr-o sarcina cu toate neplacerile ei nu imi pare a fi nici judecarea altuia nici mandria de a fi nascut copii.
pana la urma femeia asta are niste mustrari de constiinta,spre deosebire de majoritatea femeilor care au trecut prin asa ceva si care nu regreta si mai recomanda si altora cu lejeritate sa faca tot ce au facut si ele. Ea macar incearca sa faca ceva,probabil prea putin in raport cu gravitatea pacatului,dar nu avem noi de unde sa stim asta,ca nu s-ar lauda ca mananca doar paine si apa si restul da milostenie pt copii,o fi spus si ea asa,generic ca da o hainuta.Sau daca da chiar numai o hainuta,nu putem s-o judecam in raport cu situatia noastra.poate pentru ea e un mare efort financiar si hainuta asta, ca unora abia le ajunge pensia sa traiasca,poate o bate barbatul ca a cheltuit banii,pot fi multe situatii.Si pe de alta parte poate fi o situatie ca a mea,cu sarcini foarte usoare,pe care le simt ca pe o bucurie si o stare minunata,nicidecum ca pe un sacrificiu.Si daca le punem in balanta ea poate iesi mai bine,ca face un sacrificiu cat de mic,dar eu nu,macar in faza asta cu sarcina.Din punctul meu de vedere greul vine dupa nastere,asa ca mai bine nu judecam,ca nu putem vedea noi situatia in ansamblu,cum o vede Dumnezeu,cu toate detaliile,cu toate gandurile sau lacrimile cuiva.
ReplyDeleteAdriana c
Vad ca bantuie printre crestini o idee fixa cu judecarea aproapelui... Probabil oamenii nu pot concepe ca se poate vorbi despre o fapta fara sa judeci pe cel care o face. Nu va mai obositi sa-mi descrieti fel de fel de detalii necunoscute mie care sa-mi demonstreze erorile judecatii mele omenesti. Am mai explicat in primul meu raspuns ca nu ma pasioneaza sa arunc cu pietre in cineva anume, deci pornind de la premisa ca judec pe cineva se ajunge pe o pista falsa.
ReplyDeletePoate ajuta sa cititi cam cum se canoniseste in pravila avortul de catre diferiti parinti ai bisericii (se dau acolo niste linii generale, orientative). Sunt sigura ca sfintii parinti nu aveau ceva personal cu vreo mama care si-a avortat pruncul si ca si-au dat seama ca exista uneori circumstante care atenueaza greutatea pacatului.
De asemenea faptul ca folosesc mult persoana intai nu trebuie sa constituie un indiciu ca ma mandresc (dupa cum rapid au tras concluzia oamenii care nu judeca pe nimeni) ci o marturie a faptului ca stiu ca ceea ce scriu e o viziune personala (prin lentila trairilor mele cu spectru ingust) si ca nu-mi place sa emit fraze cu pretentii de adevar general valabil. Se intelege?
ce te mai descarci tu pe blogul tau! e bine ca la atatia copii trebuie sa mai si evadezi....undeva
ReplyDeleteIn mod simplist poate fi privit si ca o supapa. Ma relaxeaza intr-adevar si nu mi-am propus sa-l transform intr-o forma de apostolat.
ReplyDelete"Atatia copii..." nu constituie pentru mine un motiv de evadare. Imi place sa fiu printre ei si cu ei, chiar si de m-ar solicita 100 % din timpul meu liber. Altele sunt problemele care ma tensioneaza intr-adevar.
PEntru cei care se agita ca poate o femeie face mari eforturi sa cumpere cate un costumas, ca poate da ultimii bani pe el, merita mentionata varianta mai jertfelnica, propusa de multi duhovnici, aceea de a avea grija de copiii altora, care se descurca greu, ba chiar de proprii nepoti. O spun din experienta proprie, ca locuiesc langa mama mea, care e sanatoasa libera, dar a preferat sa se implice in activitati artistice in loc sa ma ajute in vreun fel. Mi-a placut atitudinea unei femei, careia fata i-a pus copiii in brate si a plecat in strainatate. Aceasta femeie, desi bolnava serios, a acceptat fara sa carteasca si a spus ca ii multumeste lui Dumnezeu ca i-a dat ocazia sa creasca cei trei copii, in locul celor trei pe care i-a avortat. Macar depui un efort asemanator, daca ai pretentia ca regreti ceea ce ai facut si ca vrei sa indrepti greseala facuta din nestiinta. Haideti, incepeti cu fel de fel de scuze, ca nu se poate! Vorba duhovnicului meu: "scuzele ne vor acuza la judecata".
ReplyDeleteIti spun sincer ca pe mine m-a intristat postarea aceasta pentru felul in care a fost scrisa, poate de aceea am tras concluzia ca ai judecat batrana si nu pacatul.
ReplyDeleteTu stii cel mai bine ce-ai avut in suflet si minte cand ai scris.
Datul hainutelor nu e lipsit de importanta, e un semn clar de inceput al regretului, daca poti s-o ajuti cu un sfat pe batrana ... ar fi tare bine.
Pacatul este grav si ne-scuzabil, iar canoanele numai parintii stiu cum sa le aplice asa incat asa incat: sa le respecte, sa nu arunce omul in disperare si, cel mai important, sa-l schimbe pe cel cazut in pacat.
pai si cu tahicardia ce faci ? se opreste singura ? cat de mare e pulsul?
ReplyDeleteEcaterina , cred ca ai fost un pic nedelicata cu postarea asta si nu pentru ca nu ai dreptate ci pentru ca tu nu ai facut avort si ai atatia copii.
viata ta, prin nasterea de prunci e o rugaciune continua si o plecare totala voii Domnului.
Da, nu e permanenta. ideea e ca trebuie sa stau intinsa, fiindca daca ma misc se accelereaza. In repaus e cam 110-120/min. Cred ca e pe fondul unei anemii de ultim trimestru.
ReplyDeletee puls maricel ...pai ar trebui sa-ti iei tictura de paducel , daca nu ai voie propranolol sau metoprolol. sau ia glubifer sa nu mai fii anemica .
ReplyDeletecopilasul e cam stresat sa-i bubuie in auz asemenea puls si nu cred ca tie iti face bine , mai ales ca peste cateva luni nasti. . zic si io...