Fara gust

In postul adormirii Maicii Domnului micul dejun si gustarea de dupa-amiaza in familia noastra au fost invariabil bazate pe fructe. Din pacate pe piata nu prea am avut parte de fructe gustoase (poate din cauza ca nu a fost suficient de cald). In ciuda acestui fapt am tinut sa ne incarcam bateriile cu toate beneficiile lor nutritive (care nu cred ca se diminueaza odata cu scaderea zaharurilor). In mintea mea felul in care reusesti sa te vitaminizezi vara reprezinta cel mai important mod de stocare a "conservelor" pentru iarna. In interiorul organismului e cea mai de seama camara cu rezerve pentru sanatate.

In vara asta nu am gasit de cumparat pepeni galbeni dulci, asa ca i-am servit in stil sandvis, cu felii de paine si miere.

Tot in combinatii am reusit sa consumam si cantitati impresionante de afine: strecurate intr-o crema facuta din banane, cacao, fulgi de ovaz, miere si un strop de ulei de masline.

Nectarinele au fost acceptate ca atare (chiar daca a trebuit sa insist sa fie consumate). M-am conformat preferintelor copiilor pentru cele mai crude si mai tari, desi mie mi se par mai aromate cele mai coapte.

La capitolul lubenita ne-am axat mai ales pe cele de marime medie-mica, desi a fost nevoie sa luam cate doua. Pana acum lubenita e cea mai indragita si nu-mi trebuie sa gasesc nici un artificiu culinar ca sa le-o servesc.

Caisele sunt ultimele in top, nu ne plac nici gustul, nici consistenta lor, nici coaja lor pufoasa. Dupa ce le-am aruncat de vreo doua ori asa cum le-am luat din piata, am evitat sa mai cumparam.

De truguri, prune, mere, pere nici nu ne-am atins, mai asteptam sa vina toamna...