La inceput m-am intristat, apoi mi-am zis ca poate e mai bine ca atasamentul lor e mai putin conturat, fiindca in aceasta viata pamanteasca se vor desparti de mine la o varsta mai tanara decat ceilalti. Fiind mai putin legati de mine, vor suferi mai putin...
In ceea ce ma priveste si sentimentele fata de ei sunt nuantate diferit la copii din generatii diferite: desi ii iubesc la fel, pe primii eram preocupata sa-i formez intr-un anume fel (eram fixata cumva pe instruirea lor), in timp ce pe ultimii simt nevoia sa-i rasfat cu acceptarea si sa le transmit multa caldura sufleteasca.
Nu pot spune daca e o etapa de maturizare a mea ca mama sau daca asa pune Dumnezeu in inima mea pentru fiecare copil ceea ce el are nevoie sa primeasca. Gandul imi spune ca nu trebuie sa ma fortez sa fiu ceea ce nu sunt, ci sa dau tot ce pot mai bun miscandu-ma totusi pe coordonatele emotionale pe care ma situez in mod firesc.
Cu fiecare copil daruit de Dumnezeu invat sa iubesc altfel...
Cand trebuie sa nasti?stiu ca nu sunt la sb dar incerc de mult timp sa iti scriu un coment si nu reusesc:)
ReplyDeletein noiembrie
DeleteCred ca unul dintre motivele pentru care citesc mereu cu drag blogul tau, este si acela ca, resusesti foarte bine sa dai glas unor ganduri si sentimente pe care si eu le am si pe care reusesc sa le inteleg mai bine, astfel. Chiar ii spuneam unei persoane care se temea ca nu poate sa isi iubeasca al doilea copil la fe de mult ca pe primul, ca eu am invatat cu adevarat ce e iubirea, abia dupa ce am nascut al treilea copil si ca fiecare copil care apare iti sporeste dragostea, chiar daca nu o mai manifesti ca atunci cand ai un copil. Si eu i-am tratat diferit pe primii doi copii si le-am acordat mult mai multa atentie, m-am jucat mai mult cu ei, am incercat sa fiu atenta la fiecare comportament si sa corectez ce mi se parea nepotrivit. Cei doi mai mici, nu mai au parte de aceeasi disponibilitate din partea mea si ma bucur atunci cand se joaca cu cei mai mari, pentru ca eu pot sa ma ocup de cele zilnice, sau de zacutul in pat, cum am facut pana de curand. e este interesant, e faptul ca par mai descurcareti si mai isteti, mai indrazneti si mai siguri pe ei.
ReplyDeleteSi mie imi place cum verbalizezi sentimentele si gandurile.
ReplyDeleteAs vrea sa atrag atentia pt un lucru: timpul trece. Joaca-te cu cei mici acum, cand vor - momentele astea nu se mai intorc niciodata. Instruire si autoinstruire pot face toata viata, dragoste, acceptare, joaca, harjoana cu mama niciodata. Aceste amintiri raman in suflet pt totdeauna, instruirea si curatenia din casa si mancarea sofisticata niciodata.
Sarcina usoara in continuare! si iarta-mi sfatul, fiica mea mi l-a dat intr-un mod neasteptat: cand am discutat de ce i-a placut de Craciun, nu a spus nici cozonacul, nici cadourile (scumpe si multe!), ci ... momentul in care am decorat bradul, aprins luminitele si uitat la el pe intuneric.
sunt convinsa ca toti copii se bucura de dragostea ta; chiar daca ai putin timp pentru fiecare in parte, faptul ca ii hranesti, ii ingrijesti, incerci sa le oferi clipe de relaxare, e felul in care le arati dragostea!Desigur ca ti-ai dori timp si pentru joaca...dar si noi crestem si felul nostru de a ne juca se schimba, asa ca nuiti mai face griji!Esti acolo pentru ei in fiecare zi, in fiecare moment al vietii lor!Doamne ajuta, sa fiti sanatosi!
ReplyDelete