De prin bucatarie...

cana 8 martie

dovlecei cubulete

vin fiert

Ma macina...

...o intrebare pentru naturopatii vegetarieni.

Ei spun ca markerul unei detoxifieri corecte si eficiente este eliminarea crescuta de mucus, daca inteleg eu bine. In paralel cu asta, il tot aud pe Morse vorbind despre lapte, cum ca te umple de mucus. Stiu si eu din vremurile de mult apuse ale facultatii mele ca laptele stimuleaza productia de mucus. De aici nu am putea trage concluzia ca laptele este un foarte bun adjuvant din procesul de detoxifiere?

Eu nu sunt fan lactate datorita starii de somnolenta postprandiala pe care mi-o da consumul acestei grupe alimentare, dar si aceasta stare de sfarseala poate sa fie simptom detox, nu?

Cum as aborda...

...tema sexualitatii in conversatiile cu copiii

• In primul rand as incerca sa vorbesc foarte relaxat. As cauta ca nimic din tonul sau mimica mea sa nu dea de inteles ca vorbim despre un mare tabu. Ca o mica paranteza: (Eca m-a intrebat in gura mare in public, in parculetul de langa biserica "Mama, ce e acela un orgasm?" fiindca vazuse o stare wapp a unei colege. "Senzatia de placere pe care o ai in timpul actului sexual" am zis eu scurt. Acasa i-am spus ca ar fi mai bine sa intrebe cuvintele necunoscute intre patru ochi. Cu toate astea, dupa un timp, m-a intrebat tot de fata cu altii ce e acela un afrodisiac🙄
• Nu as crea o aura de mister in jurul absorbantelor intime (la noi acasa stie si Grigo ce sunt si la ce folosesc),  a diferentelor dintre bebelusii dezbracati, a faptului ca oamenii mari au o pilozitate mai divers reprezentata, a animalelor care se imperecheaza pe strada si nici macar in jurul prezervativelor (care mai demult erau puse pe la casele de marcat si copiii le voiau, crezand ca sunt bombonele cu gust de banana sau capsuna fiindca perversii aveau o imagine cu o gura si niste fructe pe ele, daca nu ma insel). Bineinteles, as da explicatii pe categorii de varsta, adecvate intelegerii normale a copilului, dar l-as lasa sa inteleaga ca reproducerea e un firesc al vietii.
• Cum se fac copiii? La intrebarea asta as incepe cu Dumnezeu, caci fara el nimic nu se face, oricat s-ar impreuna oamenii. Apoi as vorbi despre faptul ca omul se dezvolta intr-un loc special in abdomenul matern, dar are ca punct de plecare doua celule, una de la mama si una de la tata (dc nu celule, atunci patricele mici, mici din mami si tati). Cum se intalnesc ele? Printr-o mare apropiere, la pitici e destul "se imbratiseaza si se saruta mult", celor mai mari li se poate da de inteles ca prin intermediul organelor genitale se realizeaza aceasta intalnire genetica😊. Nu e nevoie de filme si aplicatii practice pentru asta, si nici de machete sau planse. Mi se pare ok sa ramana un val de nestiinta peste ceea ce inseamna act sexual concret la cei feciorelnici. In casatorie fiecare va explora si experimenta diferit fenomenul si nu e benefic sa pornesti cu asteptari si clisee in viata intima. Problemele de cuplu apar mai ales cand unul este versat iar celalalt novice in erotisme.
• Le-as vorbi despre importanta pastrarii curatiei trupesti la nivel de privire si de gest minimal. La varste mici cum am mai spus, supraveghere. I-am invatat ca nu e civilizat sa intri in toaleta cu cineva, sa lasi pe cineva sa te mangaie sau sa te atinga mai mult decat ar fi necesar, sa nu intre in discutii cu adulti (noi am patit-o cu un ciudat care s-a apropiat de ele cu paruta nevinovatie si le-a cerut sa ii arate unde ar putea face si el pipi) sa nu plece cu si sa nu manance nimic de la necunoscuti, pe cat e posibil sa nu ii sarute nimeni. 
• As defaima ori de cate ori mi se iveste ocazia obiceiurile lumii desfranate (tinuta, relatiile intre tineri necasatoriti, dansul, cluburile etc) si as arata cat de nocive sunt in perspectiva. Lui Ionut (singurul copil din clasa care a povestit acasa ca la scoala vin copiii cu telefoanele ca sa vizioneze spurcaciuni) i-am spus ca tot ce a vazut nu se petrece intre oameni casatoriti din biserica si ca in viata de familie normala sexul e doar o parte a relatiei, formarea unui caracter atragator e mult mai importanta. El mi.a spus ca a observat ca, dupa ce a stat in banca cu cea mai frumoasa fata din clasa nu i-a mai placut deloc de ea fiindca era rautacioasa.
• Nu am prea mare inspiratie pe subiectul  masturbare. Inca de foarte mici le dau de inteles ca nu ne jucam cu parti ale corpului, nici cu mana in nas, nici in gura si nici in pampers. Incerc sa le dau de lucru si sa le diatrag atentia cu alte preocupari. Nu dorm singuri mai niciodata. Insist sa nu stea mult in baie (fiind opt pe doua bai, am pretext sigur😊) De asemenea folosesc capitolul igiena pentru a induce o retinere in a manevra zonele respective (ca fiind mai urat mirositoare si cu o flora microbiana aparte datorita dejectiilor care le contamineaza implicit). Toate astea nu sunt insa suficiente pentru a impiedica pacatul. Trebuie avut grija si la alimentatie, la somn si lenevire in pat, la ceea ce priveste ochiul. In ultima instanta e lupta copilului si trebuie sa fie motivat sa o poarte el. Poti aduce si niste argumente medicale gen pr Arsenie Boca, dar nu stiu cat de convingatoare sunt la adolescenta.
• Eu le-am vorbit copiilor si despre avort si despre contraceptie ca sa ii linistesc si sa le explic de ce ei au multi frati iar colegii lor nu. Bineinteles ca nu le-am dat detalii clare.

Cu gandul la...

...Creanga, care asa bine stie sa spuna lucrurile, as trage si eu o linie dupa fiecare decada a vietii: "nici cuminte pana la 20, nici frumoasa pana la 30 si nici bogata pana la 40 nu m-am facut"😊
Si toate astea ar fi cum ar fi, dar constat ca nu stiu sa gatesc si eu ca lumea normala. Sa ma justific, dar.

Mama m-a pregatit pentru viata in stil carierist si daca invatam super-bine se putea considera ca sunt foarte pregatita pentru viata. Niciodata nu am auzit de la ea sintagma "o sa te mariti" si nici nu imi dadea de inteles ca am sa fiu vreodata vioara intai in bucatarie. Bunicile mele nu au fost deloc interesate sa ma initieze in arta culinara in mod serios. Eu nici atat nu eram atrasa de partea de preparare a mancarii. O savuram si fugeam la joaca.

In stadiul acesta cu experienta aproape zero, m-am maritat. A urmat un lung sir de experiente, de esecuri si reusite pe care incercam sa le memorez, dar nu imi iesea. De mandra ce eram, nu intrebam pe nimeni nimic, ci preferam sa fiu autodidacta. Aveam cateva carti de bucate, dar mai dragi imi erau revistele "Practic". Pe vremea aceea nu aveam internet. Oricum, firea mea rebela a iesit la iveala si la coada cratitei, eu neputand respecta intocmai niciuna, dar niciuna, dintre retetele citite.

Timpul alocat desavarsirii in bucatarie era extrem de redus: eram la facultate, deci cursuri, laboratoare si sesiuni curgeau nestavilit, ba eram gravida, ba lehuza, ba alaptam full time. Asa se face ca am ajuns la venerabila-mi varsta dezvoltand un stil propriu de a gati, cu tendinte retro si veritabile accente rustico-manastiresti in care sunt nelipsite ciorbele (dar nu de-alea apa chioara) painea de casa sau mamaliga, muraturile, ceapa si usturoiul. Din fericire ma completeaza cu succes sotul meu, sedus fiind de bucataria mediteraneana, cu mult peste si fructe de mare, cu lamai si ulei de masline, precum si cu bogate salate verzi. A nu se citi "astia nu mananca deloc carne"😊

Din motivele enumerate mai sus eu nici nu pot da o reteta cuiva si nici nu pot explica de la a la z cum fac o ciorba. O tot gust si mai adaug cate ceva pana sunt multumita de rezultat. Toate astea ma fac sa ma simt incorsetata de oala sub presiune.

Rarissime pe aragazul nostru sunt produsele de patiserie (am ce am cu glutenul, desi inca mai consum) si dulciurile. Daca vreau ceva dulce, o felie de paine cu unt si miere ma multumeste deplin.

Astazi am in plan sa incerc ratatouille, fiindca tot au privit copiii desenul, (pana la urma e un ghiveci de legume si iti lasa multa libertate sa jonglezi cu gustul principal) cu niste vinete si ardei de la congelator. Trebuie sa imi iau musai si dovlecei. In mod sigur voi adauga in reteta corecta orez (inca nu m-am hotarat daca il amestec sau il pun separat pe farfurie) ca sa fie mai satios.

De recomandat...

...locatii concrete in Grecia nu m-as apuca. M-a rugat o doamna cu 5 copii, toti sub 9 ani, sa o indrum. In primul rand la necunoscuti total chiar e foarte greu sa dai sugestii. Nu stii ce posibilitati materiale au, ce pretentii, criterii, asteptari si nici cum sunt ei ca famile (genul zgomotos sau silentios, disciplinat sau dezordonat).

Apoi eu chiar nu am experiente diverse in ceea ce priveste cazarile in Grecia. Va rog sa ma intelegeti corect: eu merg de ani de zile la aceeasi persoana, in conditii extrem de modeste, fiindca suntem de acum prieteni si mai ales pentru ca respectivul practica preturi speciale in ceea ce ne priveste. In Grecia poti opta pentru orice, de la hoteluri fancy la casute rustice, batranesti, poti poposi pe malul marii sau in mijlocul unei statiuni cu magazine si zone de agrement sofisticate.

Am vrut totusi sa o ajut prin aceasta postare (tinand cont ca multe dintre cititoare sunt multi-mamici), rugandu-va sa descrieti succint locatiile care v-au multumit si eventual sa lasati un contact pentru cazare.

Ce fac...

... de 8 martie? Ma joc si eu jocurile lumesti care se practica, ca sa nu planga prea tare copilul meu ca mama lui nu i-a fost alaturi la activitatea recreativa propusa de doamna invatatoare. Tort nu am servit, bineinteles. Cred ca nici daca era de post nu m-ar fi tentat. A avut insa cine sa se bucure de felia mea😊: Grigo a impartit-o cu un baietel blond si bucalat de langa noi.

Daca el ar fi fost mai detasat, nu m-as fi dus, dar a plans, ca are de facut ceva impreuna cu mine si nu ar reusi singur.

Am audiat si niste cantecele tematice stil bombastic. Tot reflectand la versurile lor am inteles cum poezia denatureaza uneori realitatea in sens hiperbolic si inconjoara realitatile banale cu un nimb fantastic. De aceea nu e de mirare ca la o introspectiva mai serioasa a propriei vieti nu am gasit stralucirea aceea idealista a relatiei mama-copil, nici entuziasmul si daruirea suprema ale mamelor din lumea literara, ci doar un puzzle amestecat de clipe frumoase si momente tensionate. In ceea ce ma priveste, emotii mai asezate si atitudini umane firesti ma diferentiaza net de mama-semizeu (care e cauza primordiala, stie tot, alina tot, descurca tot si e numai zambet) a poeziei scolare.

Ca de nu va sti...

...cineva să-şi chiverniseasca a sa casa, cum va purta grija de biserica lui Dumnezeu? 

Am intalnit multe preotese de preoti zelosi care sunt nemultumite fiindca raman singure foarte multa vreme. Nu ma refer la femei in varsta, nici la familii cu maxim doi copii si aceia marisori. Nu sunt femei fara spirit de sacrificiu, fara dragoste de biserica si nici iresponsabile sau neintelegatoare. Pur si simplu o familie in continua expansiune presupune cel putin doi adulti care impart responsabilitatile. Sau vaduvie...Altminteri e exploatare curata!

Niciodata nu am agreat ideea ca preotul sa isi neglijeze intentionat indatoririle familiale sub pretext ca isi dedica timpul exclusiv bisericii. Mi se pare un fariseism crunt. De ce? Pentru ca in afara de programul fix pe care il are, rareori preotul se confrunta cu situatii urgente, care nu sufera amanare. Isi poate programa deci activitatea astfel incat sa nu interfereze cu alte obiective. Chiar si aceste urgente trebuie cantarite, fiindca una este sa contramandezi ce aveai de facut cu ai tai pentru cineva care e pe moarte sau in pragul sinuciderii, si alta pentru cineva care te cicaleste cu aceleasi probleme si nici aacultare nu face, ci doar mai vrea putina bagare in seama.

Sa nu discutam de jertfa preotesei. In primul rand  e absolut dezgustator sa impui altuia sa se jertfeasca. Jertfa are valoare atunci cand este benevola, cinste ei daca te trimite ea insasi la altar. In caz contrar e ca si cum ai fura de la cineva si apoi i-ai tine predici despre generozitate. 

Daca esti preot nu cred ca esti absolvit de a-ti ajuta familia cand este necesar si nu inseamna ca brusc anumite indeletniciri casnice sunt degradante pentru tine. Daca duci gunoiul, dai cu mopul sau speli vreo olita la nevoie nu iti stirbeste cu nimic demintatea si nici nu se intristeaza harul. Imi pare ca ar trebui sa fii cel care stie cel mai bine cum ca acela care vrea sa fie mai mare sa fie sluga tuturor. Urmareste-te cu atentie (cu trezvie, daca vrei) sa observi daca incerci sa te strecori alegand sa te implici in ceea ce e ti se pare mai usor si lasandu-i pe altii sa se delecteze cu corvoadele.

Daca totusi doresti maxima libertate in misiunea preoteasca (desi in cazul acesta nu inteleg de ce ti-ai mai luat si jugul casniciei) mai exista solutii pentru a pastra pacea in camin, cum ar fi  o planificare mai riguroasa a timpului, eliminarea din inchipuita activitate preoteasca a discutiilor libere (ca sa nu zic desarte) la care se intind credinciosii pe langa slujbe sau spovedanie, o infranare mai severa sau asigurarea unor ajutoare pentru momentele in care nu esti disponibil.

Cam astea sunt ideile mele momentan. Posibil sa fi deranjat egoismul unora, dar imi asum in deplina cunostinta de cauza😊