O zi....

...care in mod neasteptat pentru mine s-a transformat din zi de plangere in zi de bucurie: pomenirea Elenitei. Nu a decurs totul cum as fi vrut, in sensul ca de mult tanjesc dupa un anumit context in care sa ne "imbratisam" duhovniceste dar nu stiu sa il creez in viata mea asa cum este ea acum. In schimb revederea prietenilor dragi, rugaciunea impreuna si intalnirea chiar si pret de cateva clipe cu fiecare mi-au umplut inima. 

Nu stiu clar motivele pentru care a venit fiecare om (unii vin chiar pentru Elena, unii pentru parintele meu, altii din curiozitate, altii pentru a mai socializa cu oameni din biserica) dar sunt convinsa ca fiecare a plecat acasa macar cu o scanteie de entuziasm duhovnicesc si cu un gand de mai bine. 

Fara...

... doar si poate, daca in mediul familial ar adia mereu duhul lui Dumnezeu cu toate roadele lui: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, credinta, blandetea, infranarea, niciun anturaj stricator de suflet nu ar avea putere sa atraga copiii. Fiindca suntem crestini de fatada, copiii care ne vad in ipostaze intime uratenia omului neindumnezeit au prilej sa se scarbeasca prin noi de Biserica... 

Azi...

... am fost din nou nasa

As nota cateva idei care mi s-au parut utile si la care nu m-am gandit la primele mele fine, poate sunt de folos cuiva:

* chiar daca afara este cald, pregateste pentru copil si o paturica mai calduroasa, fiindca in biserica este mult mai rece

* ia trei "invelitori" : una de bumbac, foarte absorbanta in care sa il primesti din cristelnita si sa îl ștergi bine de apa, una in care sa tii copilul doar in Pampers pana este uns si apoi sters de Mir ca sa ramana pe ea eventuale urme fine, alta cu care sa il invelesti peste hainute si pe care o poti usor desface pt poze sau renunta la ea daca afara e prea cald.

*ia cu tine o pernita curata si subțire de burete ca acelea pentru scaunele de bucatarie, daca se poate de dimensiuni ceva mai mari, ca sa nu manevrezi bebelușul pe planul dur al mesei (paturicile obisnuite, mai ales cele de vara, parca nu mi se par suficiente pentru a face schimbatul hainelor comfortabil)

* sa ai la indemana un Pampers curat si servetele umede in caz ca micuțul are treburi mari de facut fix atunci (eventual si o punguta mica in care sa il izolezi pe timpul cat trebuie sa stea in biserica pana ajunge in gunoi)

* fii pregatita pentru momentul impartasirii si chiar si dupa cu servetele de hartie rezistente si absorbante care sa preia orice hipersalivatie sau regurgitatie, ca sa scapi de stresul de a se scurge pe haine (banuiesc ca am cititori initiati care stiu ce presupune acest incident) 

* daca bb plange, dupa cateva minute in care incerci fara succes sa il linistesti leganandu-l in diferite stiluri, renunta, ca sa nu te bâțâi penibil toata slujba si sa pari panicata de un plans normal de copil. Ingrijeste-te sa te rogi in taina pastrandu-ti pacea.

* pregateste-ti copiii mici spunandu-le ca vei tine in brate alt bebelus, ca sa diminuezi surpriza neplacuta pentru ei si sa eviti vreo criza de gelozie. 

O autocritica...

... in calitate de "manager" al unei familii numeroase: nu am atatea nevoi pe cat mi le zugraveste mintea mea nepazita duhovniceste. In consecinta achiziționez prea mult, muncesc prea mult, produc prea multe ca intr-un final fie sa depozitez prea mult, fie sa arunc prea multe. 

Fara sa vreau slujesc consumerismul nesilita de altceva decat de gandul inselator, zamislit de diverse patimi poftitoare. 

Foarte putine lucruri TREBUIE. La restul se poate renunta daca vreau cu adevărat putina liniste pentru suflet. Depinde de mine cat de exigenta sunt in aceasta cernere si cat vreau sa investesc in cautarea sfintei simplitati. 

Spitalul...

... judetean ma incanta din nou prin seriozitatea maxima a personalului: pe internet, program de la 7:00, programare la 8:30. La ora la care sunt programata, nici urma de medic, incepe de fapt curatenia in cabinet. Asistenta ma invita sa "ies la aer o jumatate de ora". 

Concluzia copilului: "uneori e chiar bine sa intarzii" 

Un truc...

... pentru linistea sufleteasca a mamelor cu multi copii este sa se orienteze prioritar spre cei cu varstele cele mai mici, care au dreptul la atentie si nevoia legitima de afectiune si supraveghere mult mai intensa ca adolescentii.

Fiecare mama isi poate folosi discernamantul ca sa identifice care aspecte din viata copiilor mai mari nu o mai privesc si are datoria de a nu isi netrebnici copiii sufocandu-i printr-un control excesiv in numele dragostei si al grijii ce le-o poarta. 

Tendinta de a ne implica mai mult decat este cazul in problemele altora (incluzandu-ne aici copiii) este antagonista pacii interioare si cred ca este o forma subtila a iubirii de stapanire.

A nu face in locul copilului mare ceea ce poate face el, a nu il coordona brutal acolo unde nu coopereaza benevol si a nu lua la tot pasul decizii in locul lui sunt elemente de baza pentru un parenting sanatos. 

Educatia si formarea caracterului se incep de foarte timpuriu, cand se consolideaza si deschiderea sufleteasca intre copil si parinte. Mai tarziu firescul lucrurilor aduce copilul pe fagasul independentei si al unei autonomii din ce in ce mai bine conturate.

In loc sa ne opunem acestei evolutii normale este mai intelept sa ii recunoastem inceputurile timide, sa nu le confundam cu neascultarea si sa obisnuim copiii sa isi asume gradual aspecte ale propriei existente. Ei vor creste astfel mai responsabili, iar noi ne vom mai elibera putin din cursa grijii de multe.

Un mesaj....

... pentru copii, menit sa ii incurajeze si sa ii ajute sa constientizeze ce importanta are antrenamentul zilnic al mintii si sa inteleaga rostul corvoadei zilnice pe care o presupune scoala... 

Vacanta...

... aceasta am dedicat-o sanatatii sistemului respirator. Protagonistul principal a fost Grigo, fiindca el are cu adevarat probleme cand apare vreo gripa. Pe langa el am beneficiat si noi de cateva proceduri gratuite, incluse in oferta de cazare. De foarte multa vreme ne doream sa incercam o cura cu aerosoli, dar nu am reusit sa ne mobilizam, nici fizic, nici financiar. Anul acesta am avut, prin mila lui Dumnezeu, mai multe inlesniri si proiectele noastre s-au materializat. 

Inteleg ca ar trebui sa repetam cura de inhalatii cel putin de 2 ori pe an, vreo 3 ani consecutiv. Nu stiu ce ne rezerva viitorul, dar anul acesta ne-am simtit extraordinar la Govora, mai ales ca inca nu era statiunea aglomerata si ne puteam bucura in liniste de plimbarile in parculetul central. 

Cand am eliberat camera Grigo a simtit nevoia sa lase o scrisoare cu multumiri si aprecieri catre directorul hotelului 🙂

Oua...

... de polistiren 

Astept....

... sa ma cerceteze bucuria Invierii, aceea dincolo de autosugestie si de orice alte trucuri psihologice. 

O asociatie...

... crestina cu profil filantropic, care organizează colecte si distribuie apoi cantitati importante de produse are sediul intr-o zona in care accesul autovehiculelor nu este permis decat pe baza de cartela. Unii considera ca aceasta cartela nu le este necesara membrilor asociatiei. Fireste, sunt tineri si puternici si le prinde bine sa care zeci de plase grele pe distante cat mai lungi. Probabil acesta poate fi considerat doar un antrenament, pentru ca in curand va urma un transport de mobilier.